Nu te mai suport!
Te văd zilnic, sau aproape zilnic, şi-ţi văd mereu, mereu, sfârcurile obraznice şi întărite ce mă privesc ca nişte ochi care mă urmăresc cu privirea. Te văd prea ades îmbrăcată sumar, cu formele-ţi idilice dar reci, doar cu câte un body pe tine, în gerul iernii…
Când trec pe lângă tine, şi eşti în dreapta mea, nici măcar nu pot să te observ, pentru mine nici măcar nu exişti. Când, însă, trec pe lângă tine şi-mi eşti în partea stângă, mă apucă greaţa faţă de mine însumi fiindcă, pentru o clipă, îmi furi privirea. Şi eşti doar un manechin de plastic şi ai sufletul gol.
Voi ce credeaţi?
Când am citit \”cu formele-ţi idilice dar reci\” am zis \”clar, acum o să pui şi reţete de prăjituri\”. Atât îţi trebuia şi nu mai dădeam click pe aici în vecii vecilor. :dizzy:
=D Nu, dulce nu prea mănânc. Sunt eu suficient de dulce de la natură, deci poţi sta liniştită. =D
Am o prietenă care lucrează la un magazin de haine. Unul dintre manechine (manechin băiat) seamănă cu Eminescu, iar manechinul care e cel mai aproape de el (manechin fată) a primit numele de Veronica. 👿
=D Ce romantic! =D Eu nu m-aş fi gândit la asta. =D
E un pacat atat de mare sa porti body? =D
=D Nu, nu despre body este vorba ci despre manechin. =D
Eu zic sa-ti indrepti atentia spre gazele…totusi…eu cand vad pausi si manechine ma gandesc la Chucky si la prietena lui. Brrrrrrrrr
Infricosator! X_X :uhh:
=D Dragă, este un gest reflex. =D
Mi s-a intamplat sa trec pe langa un magazin de haine si sa vad manechinul cum semisca in vitrina. Nu era de fapt manechin, era o femeie vie, dar eu o crezusem initial de plastic si asa m-am speriat… Si n-am fost singura. Si colegului care era cu mine i se paruse la inceput ca e doar un manechin si a fost surprins sa constate ca e vie…
=D Aia ne mai lipseşte. Manechine care se mişcă. =D