O opinie de-a lui Viktor Yadukha, tradusă în limba engleză (și, de mine, în română), explică sentimentele manifestate față de președintele Ianukovici în toate regiunile Ucrainei, ca urmare a creșterii fără precedent a corupției, a criminalității și a lipsei (tot mai acute a, n.r.) statului de drept, situație care a dus la alimentarea protestelor din toată Ucraina. „Ucrainenii sunt sătui de lipsa statului de drept. Pentru că numai Dante ar fi putut descrie iadul social în care trăiesc ucrainenii.”

Ieri dimineață, citind știrile din Kiev, m-am întrebat de ce oamenii lui Ianucovici nu pun bariere pe străzile care duc spre bazele protestelor de pe strada Hrușevski? De ce trupele, în loc să se lupte în aceste spectacole cu pietre și grenade zburând deasupra unor baricade arzânde, nu preîntâmpină alimentarea protestatarilor cu cauciucuri (folosite la crearea unor perdele de fum), de ce nu preîntâmpină alimentarea acestora cu apă și alimente? Părea evident că aceasta se putea realiza în locuri mai îndepărtate, fără nevoia de a lupta.

Aleksey Bluminov, expert din Kiev, crede că nu puterea actuală controlează Kievul. Yuriy Romanenko, analist politic, spune că Ucraina dispune de aproximativ 4,000 de trupe Berkut, și că toți se află, deja, în Kiev. Mai sunt, de asemenea, 20,000 de unități în forțele interne, dar Ianucovici nu poate conta pe ele sau pe miliție. De asemenea, nu se poate baza pe armată – ce, de multă vreme, a supraviețuit doar prin deduceri – care este pe jumătate înfometată, obligată să-și cumpere uniforme din fonduri proprii și care este nu mai puțin furioasă pe putere decât sunt cei din Maidan.

Atunci, de ce sunt atât de mulți ofițeri Berkut pe strada Hrușevsky, mai ales știind că aceștia lucrează în schimburi? Ce îi oprește să preia cu forța zona protestului activ din perimetrul pieței, inclusiv cu unul sau două blocuri (aici, cu sensul de străi, n.r.) în oricare direcție, (totodată, n.r.) lăsând autoturismele și oamenii să treacă după doar o verificare, după care să aștepte ca partea opusă să rămână fără resurse?

Aflând că trupele Berkut din Kiev așteaptă un ordin de avansare (în perimetru, n.r.) și că un asemenea ordin nu vine, m-am gândit că poate acest spectacol cu violență este scopul final al celor care stabilesc raporturile de putere și care, în timpul desfășurării protestelor, au afaceri mai importante. Peste câteva ore, când flacăra protestelor s-a răspândit și-n regiuni, a devenit evident: în circumstanțele unificării urii împotriva președintelui Ianucovici, președintele pur și simplu nu putea să-și permită o avansare a trupelor Berkut în detrimentul protestatarilor. Tot ce poate face este să aștepte. Timpul lucrează împotriva sa, totuși.

Deci, de ce Ucraina nu-l iubește pe Ianucovici? De ce la niciunul dintre predecesorii săi razele (aici, cu sensul de spectre, n.r.) urii populare nu s-au adunat? Din mai multe motive:

1) Din cauza stilului său de a guverna: denigrează oamenii și își trage rădăcinile din tradiția rusească a puterii absolute. Cel puțin o jumătate din Ucraina, care în ultimii douăzeci de ani s-a acomodat cu populismul poliarhiei bazate pe merit, nu este de acord cu absolutismul. Kiev, în particular, are anumite sensibilități vizavi de aceasta. Trecutul criminal al lui Ianucovici a fost iertat, dar nimeni nu a uitat și nimeni nu i-a iertat ne-semnarea acordului de asociere la Uniunea Europeană.

2) Din cauza tâlhăriilor: Ianucovici, prin Ianucovici și prin oamenii lui Ianucovici s-a luat prea mult, de la prea mulți. Și s-a luat feroce, în număr mare, într-un fenomen pe care Ucraina nu l-a mai întâlnit. Da, le-am supraviețuit anilor 1990, dar cu toții, de la moderat de bogați la foarte săraci, ne-am obișnuit cu ideea că redistribuirea majorității capitalului s-a sfârșit. Și aia e.

3) Din cauza taxelor: în ultimii doi ani, ucrainienii au fost împovărați cu o curgere continuă de noi amenzi, taxe și alte forme de sustragere a capitalului. Iar asta în timp ce asistam la o creștere continuă a prețurilor și o cronică întârziere la plata salariilor.

4) Din cauza restrângerii libertăților civile: Chiar și înainte de „pachetul de legi diavolești” (din 16 Ianuarie 2014), care au suprimat și ultimele libertăți, guvernul a interzis organizarea de evenimente, în orice moment putea să-i condamne criminal pe organizatori, iar rutele evenimentelor erau modificate. Iar interzicerile nu se refereau doar la organizarea evenimentelor, ci și la durata lor, localizare geografică ș.a.m.d. Nici nu voi menționa cazurile lui Lutsenko și Timoșenko.

5) Din cauza numeroaselor trădări: sudul și estul, care poate nu sunt suporteri naturali ai mișcării Maidan, cu siguranță nu sunt suporteri pentru Ianucovici. Și, pentru prima dată, aceasta (fractură socială, n.r.) face ca prognoza diviziunii ucrainiene să fie reală.

Dar, cel mai important, ucrainienii sunt sătui de lipsa respectării legii. Pentru că numai Dante ar fi putut descrie iadul social în care trăiesc ucrainienii.

Oksana Makar ( Ucraina, 2012)

Astăzi, oamenii protestează nu doar în vest sau în centru, ci și în sudul și estul Ucrainei, în Mîkolaiv. Îmi amintesc cum, în Mîkolaiv, miliția a violat și ars de vie o fată dintr-o familie sărmană, Oksana Makar. Numai protestele masive au forțat guvernul să-i urmărească penal pe criminali.

Îmi amintesc cum, chiar acolo, în județul Mîkolaiv, în Vradiivka, oamenii au trebuit să ia cu asalt secția de poliție, în care se adăposteau maniaci în uniforme de poliție. Aceștia au violat și ucis femei pe străzile orașului, cu ciocane, doar din cauză că erau plictisiți. Iar ei erau plictisiți pentru că își permiteau să facă orice întrucât erau sub protecția departamentului regional de poliție și sub cea a parchetului, spre care aceștia făceau plăți regulate din banii pe care îi luau de la oamenii de rând, în orice circumstanțe. Aveau normă la aceste plăți.

Vitaliy Zaporozhets

Mi-l amintesc de Vitaliy Zaporozhests din districtul Brovay al județului Kiev, care a primit 14 ani de închisoare pentru că l-a ucis polițistul satului. Dar sătenii spuneau că atunci când polițistul teroriza satul, conducerea poliției nu a reacționat la sesizări. Din 2013, Zaporozhec a devenit un adevărat erou pentru întreaga regiune.

Îmi amintesc de luptele cu traficanții de droguri din Nijîn care, după o recunoaștere video a reclamanților la o conferință de presă (adică au fost dați în vileag de către poliție în cadrul unei conferințe de presă, n.r.), au fost arestați cu ajutorul poliției mafiote, care a furnizat un „acoperiș” pentru traficanții de droguri. Traficanții au fost lăsați să plece.

Îmi amintesc de protestele de la piața agroalimentară Shliah din sectorul Sviatoșîn din Kiev, unde poliția a ridicat, deodată, tariful „de acoperiș” de la o mie, la o mie cinci sute de dolari pe lună și, când comercianții au refuzat să plătească, i-au declarat ilegali pe comercianți și au început „să curețe” piața bătând pe toată lumea, inclusiv femeile. Atunci a fost pentru prima dată când unii – acum sub titulatura de Sectorul Drept – s-au arătat. Cu ajutorul naționaliștilor de la Sectorul Drept, comercianții au alungat „poliția” și au asaltat secția de poliție din Sviatoșîn.

Îmi amintesc de o profesoară, Valentyna Moskalenko, a cărei casă din centrul orașului Kiev a fost cucerită de bandiți, acum intitulați „titushkas” în timp ce toată țara se uita. Și asta pentru că locul pe care stă casa era dorit de către unul dintre deputații Partidului Regiunilor.

În Iulie 2013, analistul politic Vladymyr Fesenko a spus că poporul ucrainean nu se mai teme de poliție. În același timp, sociologiștii spuneau că locuitorii din Kiev erau pregătiți pentru o revoluție. „Tensiunea din societate a crescut atât de mult, încât oamenii sunt nerăbdători să participe la proteste active” a spus, la acea vreme, Andriy Mokhnik, deputat al partidului Svoboda (Libertate, n.r.). „Și nu va fi Maidanul cântător din 2004, ci ar putea să se dezvolte în ceva mult mai mare. Este dificil de precizat de unde va porni.”

Și a pornit. Și când în cercurile lui Ianucovici se vorbește despre influențe externe, aș vrea să le spun: „Uitați-vă în oglindă. Nu sunteți doar niște monștri. Sunteți și niște proști.”