De dimineaţă m-am trezit răcit şi no, îmi era ciudă. Ca să mă dreg am mers să iau nişte medicamente dar se pare că spatele meu era de altă părere. Mă dureau muşchii din laterala coloanei în zona lombară încă de aseară dar no, m-am, dat cu alifie (ştiţi bancul) să-mi treacă.

Dis de dimineaţă durerea asta nenorocită îşi revenise şi de-abia pot să stau pe scaun, darămite să şi merg! De-abia mă târâi prin casă, ca o fantomă. Norocul meu este că nu prea-mi curge nasul şi că nu prea tuşesc, decât ocazional.

Tot aseară mă durea şi o zonă a spatelui (ceva cu muşchii intercostali care rămân contractaţi) aşa că m-am întins în pat, să-mi revin (singurul tratament eficient şi nemedicamentos pe care-l cunosc). Din fericire durerea asta mă lăsase, dar mă luase una pe la gambe (nu înţeleg de ce, că n-am fpăcut nu ştiu ce efort). Şi până şi tricepşii mă dureau un pic, tot de dimineaţă.

Capul mă doare un pic în partea superioară (dreapta sus, spre centru), am o stare de leşin şi lehamite, ochii îmi lăcrimează şi casc mereu (acum beau prima cafea pe ziua de astăzi, cu lapte, într-o ceşcuţă, deci o să pot dormi, dacă vreau). Plus că am puseuri de căldură sau de frig.

Am coborât doar căt să iau pânie şi drumul de 10 minute (cu tot cu urcatul scărilor) mi-a luat cam 20. Pur şi simplu mergeam pe stradă într-o stare zombificată, cu ochii închişi şi pasul mărunt, fără grabă (adică bătrâneşte) şi nu doream decât să intru înapoi în pat. Din când în când întredeschideam ochiul drept, doar o idee, cât să văd pe unde merg. În rest dormeam. Când m-am îmbrăcat ca să cobor nu ştiu cum mi-am îndoit piciorul drept, când mi-am pus ciorapii în picioare, şi mă durea cam rău coapsa.

Aş vrea să mă bărbieresc, dar lumina puternică din faţa oglinzii mă deranjează. Aş vrea să fac şi un duş, dar este cam răcoare când ies de sub el şi cred că am să mă las păgubaş. Cred că am să citesc în continuare Un om norocos (Octavian Paler), numai că şi cititul merge greu, din cauză că îmi lăcrimează ochii.

Cred că mă dor cam multe pentru o singură zi.