De multe ori, probabil fiind destul de prezentabil, sunt pus în postura ciudată de a fi salutat de oameni pe care nu-i cunosc, de obicei bărbați din cuplurile tinere.

Până zilele trecute n-am băgat de seamă treaba asta, adică nu m-am gândit la ea. Doar că, într-o seară, trecând pe lângă un cuplu de-ăsta dintr-un oraș unde nu cunosc decât o mână de oameni, tipul mă salută respectuos.

Apoi, seară fiind, el îi spunea ei, din burtă, despre mine: că ne-am cunoscut nu știu unde în Deva, că de-alea și că ce adevărăcios este el având asemenea cunoștințe. Am rămas, pe cuvânt, prost. Nici nu mi-aș fi putut imagina așa scenarii.

Oare gagiul credea că având cunoștințe cât de cât prezentabile, pe principiul spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești, va crește în ochii ei?