Scriind o descriere a unei fotografii din colecția despre Jolidon, la un moment dat am avut un lapsus grav: nu găseam în cap cuvântul „perdea”. Mă uitam la una, și nu știam să spun cum se numește.

Din păcate, mi-a luat cam trei minute să-mi amintesc acest cuvânt cât se poate de banal. Și aș minți să spun că nu m-am speriat îngrozitor. M-am speriat. Îngrozitor, absolut îngrozitor.

Chiar mi-e frică să nu cumva să fac Alzheimer, o boală care afectează în principal oamenii extrem de activi intelectual, dar nu numai. Mi-e teamă că într-o zi nu voi mai putea fi eu. Și mi-e teamă că statului nu-i va păsa niciodată, poate nici măcar oamenilor:

[…] singura clinică de psihiatrie din Timișoara SE VA ÎNCHIDE, pentru că clădirea în care funcționează va fi retrocedată. Da, și bolnavii vor rămâne pe străzi pentru că Consiliul Județean Timiș nu ridică nici un deget pentru asta. Și ce-i și mai deranjant, mai culmea și mai revoltător decât asta e ca EXISTĂ DEJA O SOLUȚIE: fostele garnizoane militare din Giroc au fost puse la dispoziția acestor bolnavi, CJ a primit chiar și bani de la București pentru această problemă, însă ghici ce? LE E LENE să facă ceva. Așa că dacă nu îi împingem noi puțin de la spate sau dacă nu facem presiuni asupra lor, din ianuarie 2012, acești bolnavi psihic se vor întoarce pe străzi, acolo de unde mulți dintre ei provin.[…]

Sursa