Pişchia este o comună situată la 25 de kilometri de Timişoara, înspre nord. Ieri am fost la un grătar pe acolo, vremea fiind foarte frumoasă. Am făcut câteva poze, iar explicaţia fiecăreia se află deasupra imagninii respective. Aşadar, să purcedem într-o excursie virtuală.

Aşa arată Câmpia de vest, în zona respectivă.

Am ajuns în comuna respectivă şi am văzut câteva chestii drgăguţe. De exemplu am văzut nişte iezi la umbră.

Pentru că era cald, la ora prânzului, m-am aşezat la unmbra unui nuc tânăr.

Cum stăteam eu şi vegetam, în zare văd nişte păsări gri şi cudate. Erau nişte bibilici ce păşteau liniştite pe islaz.

Mai departe în zare erau şi nişte vaci la păscut:

Pe lângă mine se plimba ţanţoşă şi o cloşcă. Am înţelles că este o cloşcă bună care îşi apără puii sărind în sus după prădătorii care îi atacă puii. Deci asta ar fi un fel de găină ucigaşă sau ceva. Mie îmi place că este frumoasă, prin colorit şi dispunere a penelor. Chiar nu mai văusem de mult aşa o găină.

O altă cloşcă stătea într-un fel de coteţ, pentru că avea puii încă prea mici pentru a merge pe câmp:

Ne îmbarcăm în maşină şi plecăm la pădure, că deja ne luase cu foame. Am văzut un loc, am coborât din maşină şi ne-am întros înapoi. Cam aşa arăta zona.

Pentru că grătarul se face pe jar, ne apucăm să facem focul. Se vede că n-am pupat nicio ţigancă aşa că nu ne-a ieşit. Aşa arată un foc care nu arde:

Pentru că ne răzbise foamea insistăm şi, în cele din urmă, reuşim să aprindem focul. Cu greu.

Până se facemâncarea mă întind pe pătură şi văd asta:

Ca să nu vă mai amân. Masa:

Ne punem să halim. Nici n-am început bine că ne şi luase un căţel tare haios în primire:

Uitasem, asta este pădurea:

De mâncat am mâncat şi, ca să nu se depună, am ieşit la plimbare, pe marginea drumului. Aici am văzut şi o căprioară, la vreo 20 – 30 de metri de mine. Era foarte frumoasă. Bine, după aceea am aflta că sunt şi mistreţi.

Ies din pădure. Mă uit în dreapta:

Mă uit în stânga:

În jur văd nişte salcâmi înfloriţi:

Am mai văzut şi ceva flori mov şi nişte maci:

Fără să mă aştept am văzut şi o baltă ascunsă privirii:

Sau am văzut şi o formaţiune de tufe ce parcă ar fi din savană:

Trec peste un pod şi undeva sub mine văd un pârâu extrem de răcoros, fiind flancat de vegetaţie deasă în toate părţile:

Mai încolo ne-am întors la Pişchia unde am văzut nişte iezi. Acesta se uita ameninţător la mine, vede-l-aş pe grătar:

Şi mai interesant este că am văzut un miel ce se lupta cu iezii ca să ajungă primul la capră, să se alăpteze. Da, ied miel de capră.

Evident, orice cloşcă ce se respectă are şi iun cocoş pe măsură.

No, cam atât. Sper că v-am făcut poftă de-o ieşire şi de un mic.