Acesta este penultimul episod de povestiri din seria "Şi fusei în Craiova". Când am mers încolo controlorii au trecut de trei ori pe la noi, dacă nu mai bine. Ba chiar, lângă Târgu Jiu, am prins şi un supra-control. Faza a fost în felul următor. După că ce ne vizitaresă la greu controlorii, la un moment dat apar în uşa compartimentului spunând:

– Vă rugăm să arătaţi biletele, făcând semn cu capul spre trei indivizi pe la 100 – 120 de kilograme, cu cămăşi identice, albe cu dungi maro, atât verticale cât şi orizontale.

Pregătim biletele, le inspectează oamenii şi trec mai departe.

La întoarcere, înainte de Târgu Jiu, trenul opreşte în Copăcioasa. Acolo era razie. În fiecare vagon din cele patru s-au urcat simultan câte trei sau patru poliţişti. Scot biletul, îl verifică, apoi pleacă la următorul compartiment. Relaxat, scot aparatul şi fac poze, la care un ofiţer de poliţie, foarte destupat, spune, amabil şi zâmbitor:

– Dăm bine pe film?

– Domnule, este prima mea razie. Şi-apoi vă faceţi datoria, lucru pentru care am tot respectul.

Omul ştia că am voie, conform legii, să le fac poze, fiindcă poartă uniforma Statului Român. Nu avea fiţe, aere, etc, lucru care nu se poate spune despre alţi colegi de-ai domniei sale. În fine, poza:

Bine, asta nu înseamnă că n-am văzut o fază în care unul dintre cei doi controlori a luat un leu şpagă ca  să-l lase pe unul să vândă ziare în tren deşi nu avea bilet… Oricum, am fost plăcut surprins că lumea avea bilete. Cred că era singurul tren personal în care toţi aveau bilete (tipul cu şpaga s-a urcat la staţia următoare) astfel încât razia n-a găsit pe nimeni în neregulă, semn că şi la CFR, după 20 de ani, lucrurile încep să se mişte…

Nu uit, totuşi, că n-au bani, iar ursul nu joacă de bună voie…