N-o s-o lălăi, așa că o să latru scurt: România este o țară insalubră.

Vrem să avem justiție, în fond o formă de salubritate socială, fără a avea salubritate morală – responsabilitate, echitate și bun simț.

Vrem să avem orașe curate, ca formă de salubritate comunitară, fără a educa publicul în ceea ce aș chema salubritate cetățenească: nu lăsa animalele pe străzi, aruncă gunoiul la coș, reciclează…

Vrem salubritate principială în administrație, de la școli și spitale la primării și regii autonome finanțate de consiliile locale (autonome, da?) fără a avea principii, ca formă de salubritate morală individuală fundamentală.

Nu se poate. Fără a începe de la salubritatea morală individuală nu vom ajunge nicăieri și nu vom pleca nicăieri, ci vom fi același popor insalubru despre care, începând cu 1500 î.e.n., nu se scrie de bine comunitar.

Știți ce mi-e teamă? Că un grup de sinucigași nu o va duce prea bine, nu o va duce prea mult. Fără salubritate morală suntem niște sinucigași ce-s încă prea lași pentru a-și accepta condiția.

Ce ziceți? Facem ceva în privința asta?