14 Comentarii

  1. joita lucian 07 septembrie 2012 la 15:31 - Raspunde

    Daca vrei sa ma crezi nici nu stiam ca exista aur de …ma rog atat de Karatist sa zic…asa….pna la urma am inteles ca dau drumu la exploatare asa zicea la tv ..!

    • Robin Molnar 17 septembrie 2012 la 08:48 - Raspunde

      Păi nici nu există!

    • Liviu 02 noiembrie 2012 la 01:24 - Raspunde

      Corect Lucian. 24 karate=99,99% aur. In plus imi spune cineva si mie tehnologia de fabricare a aliajului granit-wolfram-aur? Cred ca nici sinterizarea pulberilor nu merge.

  2. Adina 07 septembrie 2012 la 22:35 - Raspunde

    Aur de 50 de karate :)) Superb!
    Povestea e beton, bate campii cu gatie, iar tu amesteci merele cu perele si nucile “…un metru cub dintr-un asemenea amestec cântărește 16,810 kilograme, pentru că un metru cub are 420 de kilograme de granit, 5775 kilograme de Wolfram și 10,605 kilograme de aur.Asta înseamnă că un obiect de 216 metri cubi dintr-un asemenea material cântărește 16,810 x 216 kilograme, adică în jur de 3631 de tone.” WTF???

    • Robin Molnar 08 septembrie 2012 la 08:06 - Raspunde

      Nu cred că amestec merele cu perele și nucile. În fraza de mai sus am calculat densitatea unui metru cub din prostia aia și, ținând cont de volumul dat în text, am spus cât căntărește.

      Accept să fiu contrazis, dar numai cu argumente matematice.

  3. D-Petre 09 septembrie 2012 la 21:16 - Raspunde

    Cum adica ? cu ce l-au taiat ?
    Cu brisca lui nea Ion Moiş, aia in forma de peste pe care o purta tot omul la brau legata sau nu cu lant 🙂

  4. A. Edelstein 26 septembrie 2012 la 13:59 - Raspunde

    Buna ziua,
    De regula citesc odata la 3-4 saptamani noile articole postate de Dvs.
    Acest articol m-a lasat cu gura cascata. Mi-e teama ca nu pot crede toata aceasta istorie cu lespedea, cu seful de echipa de atunci, care in treacat fie zis, are un limbaj suspect de elevat pentru un miner sef de echipa ai anilor 75. Oricum, povestea ar putea fi un bun inceput pentru un scenariu de film SF.
    Pe mine altceva ma ingrijoreaza: Perspectiva redeschiderii exploatarii dela Rosia Poeni.
    Student fiind, am fost la preparatia dela Brad, am vazut cum se extrage aurul din minereu prin amalgamare cu mercur. Imi aduc aminte de “mingile” ca de tenis un pic mai mari, argintii si care erau neobisnuit de grele (amestec de aur cu mercur).
    Poate ca eu nu mai tin bine minte (au trecut atatia ani), dar reducerea mercurului se face prin evaporare si recuperarea lui ulterioara. Oare aceasta se face cu zero pierderi? Si daca da, atunci nu pot aparea deloc avarii, care sa faca scapat mercurul in atmosfera sau in apa? Nu cred ca cineva poate garanta pentru asta. Sau poate da? Sau poate avantajele exploatarii justifica riscul? Sau poate se cunoaste o noua metoda de preparare fara mercur? Ar fi grozav.
    Saptamana trecuta fiind in Spania la Cordoba, ghidul ne-a spus ca nu departe ar fi o mina de mercur. Asta mi-a zgandarit amintiri din trecutul meu de student. Mi-am amintit ca este nu o mina, ci cel mai mare zacamant din lume la Almaden, nu departe de Cordoba. Am aflat ca mina si-a incetat activitatea, nu mi s-a explicat dece, dar probabil din cauza periculozitatii. Asa mi-am adus aminte de amalgamare, de Rosia Montana si de disputele actuale privind redeschiderea ei.
    Am cautat in internet. Oricine o poate face si va gasi: Geologic Studies of Mercury editat de John E. Gray in 2003 sub auspiciile U.S. Geological Survey (USGS Circular 1248), in care explica pe intelesul tuturor ce se intampla cu mercurul care se vehiculeaza prin aer, apa si sol cu ajutorul omului.
    Asta este ce ma ingrijoreaza. Dar poate ca ce imi inchipui eu sunt ineptii. Tare m-as bucura ca cineva sa ma contrazica cu argumente.
    O zi buna

    • Robin Molnar 27 septembrie 2012 la 20:52 - Raspunde

      Domnule Edelstein,

      Acum că precizați, și pe mine a început să mă îngrijoreze, cu atât mai mult cu cât am o frică teribilă de mercur, fiindcă acesta tâmpește la modul cel mai grav.

      Mi se pare într-adevăr grav…

      R.

  5. A. Edelstein 26 septembrie 2012 la 14:03 - Raspunde

    Observ ca am scris Rosia Montana in loc de Rosia Poeni. Scuze. Rectific.

  6. Cristi 10 aprilie 2013 la 19:21 - Raspunde

    Parerile mele:
    1. Un schelet de 10 metri? Daca era 5-6 mai ziceam dar 10 mi se pare exagerat. De obicei majoritatea povestilor (mai toate de dus cu zaharelul), spun de schelete de 2,4 metri sau ceva de genu’. Nu cred in chestia cu uriasii. Daca era adevarat se gaseau o gramada de schelete. De ce nu sunt puse la muzeu sa le vedem? Pentru ca nu exista probabil. Sau daca ar fi existat n-aveam si noi vreo 3 metri astazi?
    2. Unii oameni ar crede orice. Din pacate e adevarat. Presa arunca articole senzationale pentru ca romanii in majoritatea lor sunt foarte creduli, deci televiziunile gasesc un teren fertil pentru audienta la noi. Nu conteaza felul informatiei, audienta sa fie.
    3. Exploatarile de la Rosia Montana. Asta ne gasi pe noi aurul. Milioane de hectare de teren arabil stau parloaga (sunt din agricultura) si noi ne dam pe aur. Praf facem ecosistemul de aolo, un fel de Cernobal. In plus, canadienii iau 85% din profit si noi 15% sa zicem. Pe scurt as interzice exploatarile in acea zona. Din pacate la noi se poate orice.

    • Robin Molnar 10 aprilie 2013 la 21:42 - Raspunde

      1. Au existat oameni de 5 – 6 metri?
      2. Problema este mai mult de etică, sau mai mult de bani?

  7. bisarius foxx 02 februarie 2014 la 15:10 - Raspunde

    buna ziua. dupa parerea mea, nea mois a gresit anul… poate 1956 cand inca mai erau rusii la noi. in 1976 eram mai aproape de chinezi decat de rusi… deci , dupa primele doua fraze din povestea lui nea mois, interesul meu apropos de articol a scazut la zero, dar l-am parcurs din curiozitate, ca pe orice bazaconie debitata in presa romaneasca (si straina, ca si astia se intrec in ineptii extraterestre).
    totul mi se pare ‘bisarius’ si inselator ca o ‘foxx’.
    Sed mirum in terra, suus nimis habitabitur. Optimum est ad!

    • Robin Molnar 03 februarie 2014 la 07:35 - Raspunde

      N-avea ce să greșească la o poveste complet inventată.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.