Dis de dimineață, mi-am început ziua citind scrisoarea unui muribund veteran american din Irak, veteran cu răni grave, care-i scrie fostului președinte George W. Bush Jr. și fostului vicepreședinte american, parcă având un nume predestinat, Dick Cheney.

Pentru unii s-ar putea să fie inedit faptul că războiul din Irak este injust, pentru unii americani orbiți de media și surzi la adevăr, chiar ar putea fi șocant. Pentru mine nu, nu este.

În schimb, pentru mine este interesant să constat că sârbii sunt mai buni și decât noi, și decât americanii. La sârbi, cei care fac de-astea și trimit oameni nevinovați la moarte sfârșesc împușcați de câte un soldat sau grup de soldați care au înțeles cum stă treaba.

Ceea ce mă face să mă întreb: de ce soldații americani care văd adevărul preferă să se sinucidă, îl loc să-l pedepsească mortal pe unul dintre cei vinovați? Eu, dacă aș fi soldat, așa aș face: moartea mea n-ar fi fost inutilă, ci pentru adevăr sau pentru pace.

Cu ce greșesc?