Uite că și rimează. Desigur, ca orice om, și Baronul de Gorj, ducele de Muncă – Crâșmă, este cu bune și cu rele. Cele bune să se adune, cele rele să se spele printr-un cumul al sentințelor recente, ce i-au adus închisoare cu executare, patru ani doar dintr-un foc.

Un gard despărțitor din placaj pe un șantier din Cluj – cumva mi s-a părut simbolic pentru situația domnului Mischie

Istoria are un fel amar de a-i blagoslovi pe necinstiții neamului pentru că ciocoi sunt și acum ciocoi au fost și acum trei sute de ani, dar cine îi mai știe? În cărți au rămas – în principal – oameni buni și drepți sau măcar moderat de onești și moderat de drepți. Nimeni nu va vrea să știe de numele de tristă amintire Nicolae Mischie, peste o sută de ani.

În fine, cu ocazia dezrădăcinării temoprare a coruptului Mischie, pe care o îmbrățișez cu drag alături de urarea: La mulți ani!, permiteți-mi să închei urarea mea de mult și rău într-omanieră intelectuală:

Şi picăturile de sânge ştiu ce înseamnă acasă.
Altfel s-ar rătăci prin corp
şi-ar uita să se întoarcă la inimă.

O. Paler (Definiția dezrădăcinării)