Şi fusei în Craiova
Pe scurt ţin să vă povestesc cum am mers cu trenul mai bine de 11 ore pe o distanţă de vreo 300 de kilometri, ca şi cum aş fi mers cu ultimul tren din Zambia sau Tanzania. Asta ca să nu mai spun de oboseala acumulată…
Pe scurt. Ce mi-a plăcut:
- Oltencele. Mi-au plăcut mult de tot.
- Au pus coşuri de gunoi pe stâlpi!
- Centrul oraşului arată mult mai bine decât atunci când am fost ultima dată.
Ce nu mi-a plăcut:
- Nu există un accelerat care să ajungă la Craiova de dimineaţă. Aşa că am mers cu un personal fantomă ce nu prea avea lumini. Cel puţin cât a fost staţional în gară era întuneric beznă, mă rog, mijea un pic de lumină de afară.
- Mulţi oameni nu ştiu să conserve ce au. Adică oricum banchetele din tren erau destul de jegoase. Mai aruncă şi oamenii una – alta pe jos, după care se plâng de faptul că nu li se oferă condiţii. Ba, mă nesimţiţlior, vi se oferă condiţii mai bune decât meritaţi. Nu ştii să păstrezi? Mergi în gunoi. Că meriţi.
- Arhitectul sau cel care a dat autorizaţiile de amenajare pe strada Carol I trebuie să se sinucidă sau să fie sinucis. Arată naşpa rău şi nu are nimic închegat, fiecare făcând cum îl taie capul.
- Oltenii nu ştiu să semnalizeze la schimbarea benzilor, nu ştiu să stea pe banda lor şi, în general, nu recomand niciunui ardelean să se dea cu maşina prin Craiova, decât dacă vrea să se streseze. Mare atenţie la oltenii cu gipan! Ăşti au maşina mare şi răbdarea (ca să nu spun puţa) mică. Te claxonează pe tine din cauză că ăla din faţa ta stă. Nu contează că e roşu sau nu.
- Nici pietonii nu sunt mai breji! La Universitatea din Craiova este o intersecţie mare, semaforizată, temporizaea fiind de vreo trei minute. După ce trec maşinile dintr-un sens, oltenii noştri dragi trec strada pe jumătate, până la refugiul dintre benzi, în ciurdă, apoi aşteaptă să se facă verde la pietoni, să treacă şi peste cealaltă bandă. Îi priveam, râdeam şi mă întrebam:
– No bun, aţi trecut o jumătate de stradă. Acum se va face verde mai repede?
O să detaliez unele chestii în articolele următoare. Oricum, am venit extrem de obosit. M-am pus în pat şi am adormit instantaneu.
Am cateva obiectii la articolul tau sau mai bine zis la cateva paragrafe din el.Sunt craiovean, deci stiu cum sta treaba pe aici sau cel putin asa imi place sa cred.In primul rand, soferii din spatele tau probabil nu te claxonau pe tine, ci tot pe cel din fata ta, pentru ca si ei ca si tine isi puteau da usor seama ca doar cel din fata e vinovat. Nu puteau sa treaca in fata ta si sa claxoneze dar din faptul ca erau in spatele tau nu puteai deduce ca te claxonau pe tine.In al doilea rand, la semafoare in craiova (la unele) se sta foarte mult-peste 100 sec, in special la cele din centru.Strada de asemenea e larga, motiv pentru care e prevazuta cu refugiu la mijloc.De data aceasta radeai degeaba de pietoni.Odata ce au reusit sa traverseze un sens, pana la refugiu (pe rosu), cam cu jumatate de minut inainte de a avea verde, se opreste circulatia masinilor de pe sensul pe care ei il mai au de traversat, si vor trece…tot pe rosu .Vina nu e a lor; ar trebui puse 2 semafoare si nu unul.Asa ca te mai asteptam prin Oltenia sa descoperi lucruri noi!
=D Haide, bre, că faza cu claxonul e aiurea. Păi ce facem? Batem șaua să priceapă calul? =D