Pentru a impulsiona educația la nivel planetar, țările UNESCO au semnat o serie de acorduri cu privire la educație, acorduri cam așa:

1. Până în 2015, toată lumea trebuia să aibă acces la educație primară.
2. Până în 2030, toară lumea trebuie să aibă acces la educație secundară (liceu).

Din păcate:

1. Doar 64 de țări membre UNESCO au reușit să ofere access universal la educația primară.
2. 40% din țările memebre UNESCO nu vor putea să ofere access universal la educația secundară mai devreme de 2100.

Desigur, sunt țări sărace care nu-ți permit să investească în educație rămânând, în continuare, sărace, cei mai în urmă fiind Rwanda, Niger, Mozambic, Mali, Liberia, Guinea, Etiopia, Ciad, Republica Centrafricană, Burundi și Burkina Faso. Dar mai sunt și țări prospere pe listă.

De exemplu, Portugalia încă nu are și nici nu va avea în curând access universal la educație primară, fiind cu 30 de ani în urmă. Dar și mai surprinzător este cazul statului Qatar, care nu va avea acces universal la educație primară mai devreme de anul 2050, cu cinci ani după Mozambic. Cum ar veni, Quatar sunt la o sută de ani după România.

Cum ar veni, de-abia în vreo 10 – 20 de ani vom ajunge la un punct de echilibru în care jumătate din populația lumii va avea acces la educație primară și doar un sfert și la cea secundară și mai puțin de 10% la cea terțiară, iar în timpul acesta nevoia de specialiști nu va putea fi satisfăcută probabil decât după orizontul anului 2100: electricieni, mecanici, personal calificat etc.

Sursa