Cred că ar fi interesant de studiat legătura dintre religie și superstiție, respectiv legătura dintre superstiție și religie.

Adică ar fi interesant de aflat câtă lume care se consideră religioasă crede în superstiții, respectiv câtă lume care crede în superstiții este și religioasă.

Nu de alta, dar avem nevoie să știm unele aspecte intrinseci ale acestei relații, ca să nu ne mai mirăm ce le fată mintea concetățenilor noștri. Bunăoară, pe tren am venit în compartiment cu doi oameni care veneau de la o înmormântare.

Povestind, la un moment dat, baba începe să sughiță și-i spune domnului cu care era:

– Cred că a ajuns Costică acasă!

Adică mamaia asta începuse să-și creadă superstițiile, ceea ce mi se pare destul de absurd. Nicio clipă nu s-a gândit că frigul din compartiment ar fi fost de vină. Și, la pariu, fiind atât de convinsă că acel Costică o vorbește de rău, sigur a acționat în consecință, deși omul poate nu avea nicio vină.

Mi-e teamă că și în acest caz prostia strică relațiile interumane. De aceea ar fi interesant de studiat și de spus ceva de genul:

Optzeci la sută dintre superstițioși își strică relațiile din prostie.

Păi nu?