Acest website are nevoie să folosească cookies, care sunt niște fișiere text de mici dimensiuni ce conțin referințe specifice, dar nu explicite, stocate pe computerul voastru, astfel încât, de exemplu, atunci când lăsați un comentariu, datele din formular să se salveze, dar nu numai.
Fără acces la cookies, aceste date nu se vor salva.
Pentru a afla mai multe despre cum folosim informațiile și despre dreptul vostru asupra datelor voastre, vă rugăm să consultați pagina Politica de Confidențialitate.
Puteți modifica accesul la aceste cookies accesând taburile din stânga.
In nici un caz eu.
De ce?
eu as fi renuntat acum cativa ani! imi doream foarte mult sa ajung in cadrul armatei, pacat ca inaltimea nu mi-a fost de ajutor 🙂
Eu cred că tot răul e spre bine.
Soldatu’ Pink Floyd?
După armată mă gândisem şi eu să mă bag . Ca ofiţer angajat nu e prea mare bătaie de cap. Şi dacă aş fi găsit un post de birou ar fi fost ceva. Adevărul e că, atunci când am fost eu în armată, l-am perceput ca un concediu prelungit.
Cam da.
Pare cunoscut individu’ 🙂
Este. 😀
Usoara armata ai facut Ocsike 😀
Să şti. La Termen redus era boierie. Poate am să fac pe blog un serial despre ce îmi mai amintesc. În general beţiile, care au început din prima seară.
Eu cu siguranta nu….am avut un militar in familie si mi-a fost de-ajuns….cat despre Afganistan…am avut prieteni ce au venit de acolo….nu mai sunt oameni….si-au pierdut….sufletul acolo!
Cam așa, da.
Viata de militar in general este frumoasa! Cu bune cu rele, toate raman intr-un final amintiri.
Eu prefer să trăiesc pentru prezent.