În urma articolului de aseară stăteam io şi mă gândeam că am obosit să alerg din floare în floare, că e cazul să-mi găsesc şi eu o fată cu care să am o relaţie stabilă, etc…

Şi cum stăteam io aşa într-o stare semi-vegetativă m-a lovit cu leuca în cap o treabă. În România sunt cam 2 milioane de femei corespunzătoare mie ca vârstă. Jumătate dintre ele sunt fie măritate fie într-o relaţie stabilă. Tot rămân cam 1 milion de posibile viitoare foste prietene sau, de ce nu, viitoare soţii. No bun. Io nu vreau 1 milion de femei. Nici măcar 100. La naiba, io vreau numai una.

Urât nu sunt. Ba chiar îs o idee mai chipeş decât calu’ lu’ Făt-Frumos, în special noaptea şi la eclipsă. Am şi un nivel elementar de inteligenţă, deşi îmi lipseşte neuronul care-mi spune să nu arunc ciorapii chiar oriunde. Nu sunt gelos fără motiv. Nu ocup mult spaţiu în pat, deşi, conform cazului ideal, ar trebui ocup mai mult spaţiu decât tine. Nu sunt pretenţios la mâncare şi chiar nu sforăi tot timpul. Când eşti plecată de-acasă nu sforăi chiar deloc. Că doar nu mă auzi.

Aşa că vin şi io cu o întrebare: femeie, pe unde dreq umblii de nu te găsesc? Aviz timişorencelor.