Azi am fost prin real,-. Mi-am luat o bluză drăguţă de la House of Art şi nişte ciorapi mai groşi, de la Mondex, că sigur nu mai vine vara anul acesta. Legat de ciorapi. Mi se pare cam aiurea să caut ciorapi groşi din bubac 100% şi să nu găsesc decât din bumbac 90%. Iar dacă tot eram acolo am ascultat sfatul unui prieten şi m-am dus să văd ce mâncăruri servesc ăia p-acolo.

Cum să spun? Mi-am luat un bon de ordine şi m-am uitat pe rafturi, să văd ce bunătăţi au. Păi mă uitam la mâncarea aia precum se uită un ţăran într-un muzeu. Nu ştiam pe unde să o apuc şi ce vreau să mănânc, nu alta. Aveau pizza de câteva feluri, printre care şi un fel cu şuncă din aia de care trebuie, nu ce bagă ăia de la 4 amici. Să nu mai spun de pui la rotisor sau şniţele de pui. Bine, nu mi se dădea, că deja fac alergie şi la ele, dar no. Interesant este că n-am văzut chitfele. Aş fi băgat nişte chifteluţe în mine, nu zic nu. Dar iarăşi divaghez.

Fiind emoţionat de la atâtea feluri de mâncare, m-am adunat cu greu şi, evident, m-am decis repede. Mi se făcuse o poftă subită, aproape carnală, de mâncare din cartofi. Aşa că la felul 1 mi-am luat o tocăniţă de cartofi de m-am băgat, la figurat, în boală. Pur şi simplu se simţea că a fost gătită în oală din aia mare, atât de bună era. Aproape că nu îmi venea să cred, nu alta! Bună, cu spume. Cred că aş putea mânca aşa ceva până m-aţi dezlipi de pe jos! Era aşa un pic dulceagă dar şi un pic sărată, au, mamă, Doamne, de behăiam, tot la figurat, lângă ea. Să nu mai spun: cartofii erau fierţi perfect, adică nici prea moi, dar nici prea tari! Ce mai, numai că n-am lins vasul cu limba (oho, dacă eram singur…)! Da, mi-a tremurat mâna când am făcut poza.

La felul doi mi-am luat nişte cartofi ţărăneşti, că nu prea am mâncat până acum! Au fost foarte buni! Pe alocuri erau moi, tandri, în alte părţi erau crocanţi, ca să nu mă plictisească. Ce mai, o simfonie de emoţii pozitive mă străfulgera când băgam la maţ ca ultimul fomist! Asta ca să nu mai spun că şunca folosită la prepararea lor era din aia bună, afumată, de îmi cântau papilele gustative din gură. În timp ce jucau hora, evident. Ce mai, am mâncat bine şi cu bani puţini (13 lei cu tot cu chiflă)!

Data viitoare o să îmi iau ceva mâncare cu mazăre (arăta revoltător de bine, oamenii mor în ziua de azi şi pentru mai puţin!) la felul întâi. La felul doi vreau nişte cartofiori copţi la cuptor cu ceva bucăţi de carne şi grăsime (de genul ăleia pe care o obţii când îţi prăjeşti nişte jambon) de mi se lipeau dinţii de cerul gurii. Să orbesc, nu alta! Aşa de bine arăta. Ce mai, trebuie să întreb dacă fac şi abonamente!

No, să îmi fie de bine!