Universuri sparte…
Conform educației pe care am primit-o, am învățat la școală faptul că universul matematic este continuu și n-are cioburi, sau regiuni decuplate, la fel cum am învățat că legile matematicii sunt omogene.
Și totuși, dacă n-ar fi? Dacă în anumite regiuni din sfera teoremelor matematice ar exista spărturi, lucruri care există dar pe care încă nu le cunoaștem, pentru că noi acum studiem doar universul matematic omogen și continuu?
Dacă ecuațiile diferențiale ar fi doar niște parametri în ceva funcții mai mari din sfera spațiului complex în care omogenitatea matematică este o iluzie sau, cel mult, o convenție?
Cum ar arăta universul, dacă aș ști că legile fizicii și legile matematicii prezintă spărturi și că universul este neomogen și spart?




Am impresia ca ai confundat matematica si fizica intre ele … teoremele matematicii sunt deduse dintr-un set de axiome, mai mult sau mai putin arbitrar alese, mai mult sau mai putin inspirate din realitatea fizica. Exista si o geometrie neeuclidiana perfect logica, daca se renunta la axioma paralelelor. Nu exista sparturi, poate doar ciudatenii sau chestii care nu se pot demonstra pornind de la sistemul de axiome ales.
Totusi, postul asta imi aduce de o povestire SF relativ ok, si cam multe proaste … se pare ca e mai usor sa esuezi cand incerci sa-ti imaginezi ceva complet diferit – de aici si multitudinea de „alieni” umanoizi in SF-ul de azi, care nu prea e SF ci mai degraba fictiune speculativa sau de-a dreptul fantasy.
Povestirea : (Lewis Padgett – Frazbile si granchioase) : http://www.astech.ro/p_pin/Fra_gran.doc
Am încercat să fac o paralelă între ceea ce fizica poate explica și golurile sale și matematica și golurile sale. Se pare că nu prea mi-a ieșit. =))
Văd că iar nu ești la curent cu ultimele descoperiri 😛 Vezi aici și aici mai multe detalii 😉
Tari, dar eu deja știam asta. 😛