Dragi cititori, cu ocazia ultimului trecut solstițiu de iarnă,21 Decembrie 2014, adică, vin – tardiv – cu tradiționala – dar precreștina, deci uitata – urare de Solstițiu fericit și cu bine, cu sănătate, belșug și cu tot ceea ce un nou an poate să vă aducă.

Ideea, deci, este alta: dincolo de religie, preferințe politice sau de alte separații artificiale între oameni, vă doresc binele pe care cuvintele se rușinează să-l descrie, vă doresc să încheiați anul alături de cei dragi, măcar prin cuvinte, dacă nu se poate și prin prezență și cred că umanitatea are o șansă de a-și continua epopeea atâta vreme cât oamenii se adună la simbolicul final de an și se petrec împreună în năzuințe și trăiri.

De aceea nici n-am scris mai repede, de aceea nici n-am ținut să citiți mai repede, pentru că mi-am petrecut timpul alături de cei dragi, și mi-am dorit ca și voi să petreceți alături de cei dragi și, prin petrecerea noastră separată, noi să petrecem împreună, uniții în ceea ce ne unește și separați doar de distanța care ne separă.

Să iubiți, să fiți iubiți.