Votul electronic

După sabotajul procesului electoral din diaspora, a reizbucnit în societatea românească dezbaterea privind votul electronic și votul prin corespondență.

În primul rând, nu cred că avem nevoie de vot prin corespondență, ci de vot electronic. Nu mai suntem la 1700, să circule trimiterile poștale cu poștalionul tras de șase cai și nici la 1900 nu mai suntem, să trimitem telegrame de vot.

Bun, deci suntem în mileniul informației. Ce folosim pentru vot? Păi simplu, informație.

Pe de altă parte, se pune întrebarea, și acesta este un argument pe care l-am auzit întotdeauna de la oameni cu o mai precară pregătire în domeniul IT: dar dacă vine un hacker și măsluiește procesul electoral?

Mi se pare o problemă falsă și țin să explic de ce: toți cetățenii români care primesc sau plătesc bani, într-o formă sau alta, îți țin banii pe suport electronic. Pe calculator, adică. Sau, dacă nu-i țin ei, companiile sau instituțiile la care lucrează îi țin electronic, la niște bănci care, oricum, operează electronic.

Mai pe scurt, dacă lucrezi cu orice bancă sau cu orice agenție a statului, banii tăi sunt ținuți electronic.

Mai departe, deci toți banii din România au o origine electronică, dincolo de suportul fizic, de plastic.

Să ne imaginăm următorul scenariu:

Ion merge la cumpărături, își alege de pe raft ce-i place și plătește cu cardul. Ion a votat că-n plasa lui trebuie să vină produsele X, Y și Z. Logic, nu?

Dacă Ion poate vota cu cardul ce produse își ia acasă, același Ion poate vota și electronic cine să conducă aprozarul.

Să ne mai imaginăm un scenariu:

Vasile nu înțelege prea bine cum e cu internetul, ălea, așa că, după ce-i vine salariul, merge la ATM și-și scoate niște bani cash (peșin), cu care merge la magazin, își alege produsele și, la casă, plătește cash.

Mai departe, magazinul își plătește către furnizori factura cu care i-au fost livrate produsele pe care le-a vândut, folosindu-se de un virament bancar electronic, făcut fie de el, fie de bancă.

Cu alte cuvinte, Vasile a votat ca-n plasa sa să intre produsele X, Y și Z, iar magazinul a transmis mai departe nu votul, ci procesul verbal al secției de votare (X oameni au luat făină de la voi, ăștia-s banii pe ea, Y oameni au luat salam, ăștia-s banii pe el etc).

Practic, oricum am privi lucrurile, nu putem scăpa de internet, de tehnologie.

Deci, dacă un sistem informatic poate să țină banii tăi, înseamnă că același sistem informatic poate să țină și votul tău. Pentru că, în speță, votul tău se traduce în banii pe care-i vei avea mâine.

De aceea, este o chestiune falsă, aceasta cu hackerul care vine și fură democrația. Înainte de a fura democrația, hackerul ăla o să vină după banii tăi. Și, dacă n-a venit după ei, înseamnă că sistemul ăla informatic este bine pus la punct și imposibil de spart.

Da, conform teoriei orice sistem poate fi spart. Conform practicii, doar proastele practici de întreținere a sistemelor informatice permit scurgeri de amploare.

Asta, unu la mână. Doi la mână, ne lăudăm că avem specialiști care fac și dreg, și-i avem. De ce specialiștii care supervizează telecomunicațiile și banii electronici n-are putea, la o adică, superviza și votul electronic?

Tehnologia există, o avem și noi în România, nu este chiar cea mai complicată chestie, beneficiile sociale și democratice ar fi indubitabile, deci singurul motiv real pentru care, încă, nu avem votul electronic este pentru că nu se vrea și se va motiva, complezent-complice, că tehnologia este așa și pe dincolo, de la cineva care este, probabil, dulgher sau mecanic auto.

Ca idee, dacă vrei să împingi țara înainte, găsești mijloace. Dacă nu, găsești scuze.

Și, pentru că nu se dorește votul electronic, mai ales acum, când s-a văzut puterea reală a tehnologiei informației, oamenii probabil or să primească dreptul la o formă incomodă de vot prin corespondență (și vor vota, la greu, cei un milion de români din Congo).

Ce vreau să spun, și mă opresc aici, este că orice altceva în afara votului electronic este un compromis nedemn pe care li-l facem hoților deghizați în politicieni.

2 Comentarii

  1. Xtall 26 noiembrie 2014 la 14:35 - Raspunde

    Mi se pare cam deplasat sa compari o banca cu un mediu politic ultra-recunoscut pentru fraude.
    Banca sau magazinele online au interes sa nu fie furați clienții, politicul nu are asemena interes.
    Teoretic ar fi infinit mai bun votul electronic, cu ocazia asta s-ar putea da si drepturile populatiei la acele referendum-uri, care s-ar putea face foarte repede si fără mari cheltuieli.
    Dar practic, in situația actuala, unde se tot tine cu dintii pentru a exsite cate un tatuc cu drept nelimitat n-o sa se dea asemenea drepturi, caz in care doar pentru ce este, e mai indicat votul prin corespondenta, sunt șanse mai mici de frauda.

    • Robin Molnar 02 decembrie 2014 la 18:13 - Raspunde

      De ce sunt mai mici șansele de fraudă la votul prin corespondență?

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.