De aici:

Un angajat din România a pierdut prima anuală şi 10% din salariu pentru că nu şi-a pontat o pauză de ţigară

Business Magazin

Nu înțeleg, și am întrebat și pe Twitter, de ce oameni stau în astfel de locuri unde sunt tratați într-un fel nedemn sau, oricum, la limita demnității umane.

Sigur, pot să înțeleg că pauzele lungi și dese de țigară pot afecta productivitatea unui angajat. Dar să impui pontarea pauzei de cafea? Sau a celei de țigară? Următorul pas fiind pauza de mers la toaletă…

Nu înțeleg, deci, de ce un angajat eficient ar sta într-o astfel de hazna, în care ăia, din punctul meu de vedere, se poartă cu el cu fundul.

Din destul de larga mea experiență profesională în mai multe industrii, după părerea mea, cel mai bine se lucrează într-un loc unde accentul nu este pus pe procesul de muncă, ci pe produsul finit, pentru că produsul finit vinde, nu neapărat pontajul.

Știind aceasta, mi-ar fi greu să lucrez într-un astfel de loc croit, la fel, după părerea mea, de-a-ndoaselea, și aș avea mari dubii vizavi de productivitatea companiei sau vizavi de calitatea actului de management.

Pe de altă parte, s-ar putea ca prea multă libertate să fi dus la necesitatea instalării unui astfel de regim fascist, în care caz problema este, în mod fundamental, una de management al resurselor umane.

Oricum ar fi, deci, ceva mi se pare fundamental greșit în acea companie și n-aș sta acolo niciun minut, nicio secundă, deloc, nimic, pentru că n-aș putea avea certitudinea că, încercând să repare ceea ce s-a permis a se strica, adică procesul de muncă, managementul nu va strica altceva, adică produsul.

În fine, ceea ce vreau să spun este că o astfel de rigurozitate are rolul de a ascunde mizeria sub preș și este, mai de grabă, o măsură pompieristică, decât o abordare constructivă a unui probleme altfel rezolvabile.

Omul aduce valoare, nu pontajul.