Astă seară, în jurul miezului nopţii (23:55), casa s-a zguduit în timp ce scriam un articol, mobila tremura şi se izbea de pereţi, iar eu nu ştiam ce se întâmplă. Totul a fost scurt, aşa că m-am prins că nu este cutremur, însă zgomotul înfundat pe care l-am auzit nu îmi părea a fi explozie.

Şi totuşi, a fost o explozie devastatoare, care a spulberat în întregime un imobil. Nu am auzit-o prea bine întrucât eram departe, la vreo 500 de metri, dar am simţit-o. Am ieşit pe balcon, dar o linişte aprigă brăzda cerul miezului nopţii. Apoi observ cum luminile stradale pâlpâie, dimpreună cu toate luminile din blocurile vecine.

Şi-atunci văd. Un nor imens de fum, din cel mai negru, dacă l-am putut vedea pe înnoratul nopţii., ridicându-se greu şi grosm indescriptibil. Am pus mâna pe telefon dar la 112, pentru prima dată, nu mi-a răspuns nimeni. M-am încălţat, mi-am luat aparatul foto cu mine şi am văzut ceea ce urmează să vedeţi şi voi, dacă şi numai dacă alegeţi să vedeţi.

Strada pe care era situat imobilul era plină de moloz, în special cioburi şi resturi de sticlă, până la o depărtare de aproape 100 de metri. În zona exploziei cam toate geamurile erau sparte sau crăpate, sau, cel puţin, în puterea nopţii, eu asta am văzut. Pot spune, cu siguranţă, că imobilul care era acolo a dispărut complet, ca şi cum n-ar fi existat niciodat, iar un fir gros din oţel, folosit la sprijinitul unor chestii grele, cu diametrul cam de 50 de milimetri (5 centimetri) a fost rupt. Atât de mare a fost forţa exploziei.

Aş fi vrut să aflu ceva despre victime, dar n-am avut de la cine. Umblă vorba că ar fi scăpat. Dacă e aşa, atunci miracolul este desăvârşit.