Îmi plac oamenii care cântă. Am încredere numai în oamenii care cântă alături de mine întrucât, prin gestul de a cânta, se deschid față de mine și nu le este teamă că ar putea fi ridicoli sau că ar putea falsa, într-o formă intimă de sinceritate pe care o găsesc indispensabilă în multe relații.

Îmi plac oamenii care cântă, fără a fi muzicieni. Muzica este o potecă a sufletului, o cale auditivă prin care împărtășești o parte din tine.

Îmi plac oamenii care cântă pentru a exprima o stare de spirit. Odinioară, la un fel de club de jazz – club în sensul de club de șah/ table/ jazz, unde ascultam muzică jazz la un CD player și discutam despre ceea ce ascultam, cineva a venit cu ideea că muzica nu exprimă sentimente, ci este o creație și atât, idee pe care și astăzi o găsesc aberanță. Revenind, să ai curaj să cânți în fața lumii despre ceva atât de intim, veți vedea imediat contextul, mi se pare la fel cu – pentru un ateu – a cânta: Savatage – St. Patrick’s.

Asta înseamnă pentru mine să-i faci cinste țării tale: să te prezinți în fața lumii, să faci ceva sincer, iar lumea să te admire.

Din acest punct de vedere, Chris Hadfield, comandatul Stației Spațiale Internaționale, îi face o mare onoare Canadei și lumii științifice în general, arătând că și cercetătorii au o viață interesantă.