Despre iubire și praf de vise

Mergând pe stradă cu gândurile mele, apăsat de calcule și dileme, am simțit dintr-o dată greaua apăsare a tandreții iubirii când, ieșind dintr-o biserică, un cuplu de bătrâni, soț și soție, cel mai probabil, povesteau.

Deși au fost împreună toată ziua, neavând unde să meargă, cei doi jucau un fel de joc suprarealist pentru mine, imaginându-și aventuri și detalii, pentru a alunga monotonia și pentru a avea despre ce povesti, alinându-și bătrânețile. Genial. Cam așa:

– Și ce ai mai făcut?, îl întreabă ea, zâmbindu-i ușor, cu drag și cu o anume candoarea rarisimă…

– Am fost la pescuit, îi răspunde el, râzând complice.

– Și ai prins ceva?

– Da, vreo cinci carași și…

… și n-am mai putut să mă concentrez pe poveste, plus că nici nu era frumos, pentru că eram copleșit de sentimente contradictorii, frânturi de revelații și valuri de întrebări fără răspuns.

Poate acesta o fi secretul fericirii?

6 Comentarii

  1. Nelly 22 decembrie 2011 la 15:13 - Raspunde

    Posibil sa fi fost proaspat soti si sotie.

  2. Joita lucian 22 decembrie 2011 la 16:27 - Raspunde

    Cred ca secretul fericirii am s-o citez pe controversata Corina M.:)) …este sa inveti sa te bucuri de lucrurile mici…iar cele mari te vor face fericit cu siguranta!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.