OK, stau de ceva vreme în Cluj – Napoca. N-am apucat să văd mare brânză, că no, scopul este munca, nu turismul. Desigur, am văzut multe locuri interesante și așa mai departe, dar azi…

Eu sunt un tip mai boem și mai zgârcit când vine vorba despre petrecerea timpului liber. Îmi place, atunci când vremea o permite, să merg de unul și să explorez orașul. Să văd locuri noi, și lucruri noi, și unghiuri noi. Și azi a fost o zi frumoasă.

Inițial nu eram încântat de Cluj, probabil pentru că în pântecele sală poartă sângele și jertfa multor oameni, având un fel de sobrietate patriarhală în portul său demn și matur. Și totuși, lumina caldă a primăverii a mai calmat din ridurile sale adânci ca niște râpe și pare că a sădit un zâmbet optimist pe fața aspră a bătrânului oraș.

Întrucât sunt pasionat de arhitectură, privită ca o formă a artei colective (acesta ar fi un subiect de carte), cu nespusă bucurie am găsit o mare varietate de clădiri vechi, având stiluri arhitectonice din cele mai diverse. A fost o desfătare, chiar dacă orașul nu e char mic (mă dor picioarele de mor). Dar se merită. [Click pe imagine pentru a merge la galeria foto aferentă. Majoritatea pozelor sunt HD Ready.]

Desigur, mai mișto este să pleci în explorare cu partenera/ul de viață, m-am gândit și la asta. Dacă aveți șansa, aka partener(ă) de viață, îl (o) scoateți la explorat urbea. Când obosiți intrați într-un restaurant și vedeți cum e mâncarea, sau berea, sau ce vreți voi. Pentru mine, sincer, acesta ar fi week-end-ul perfect. Să redescopăr lumea alături de iubită.

Astăzi orașul mi-a zâmbit.