"It is not the critic who counts: not the man who points out how the strong man stumbles or where the doer of deeds could have done better. The credit belongs to the man who is actually in the arena, whose face is marred by dust and sweat and blood, who strives valiantly, who errs and comes up short again and again, because there is no effort without error or shortcoming, but who knows the great enthusiasms, the great devotions, who spends himself for a worthy cause; who, at the best, knows, in the end, the triumph of high achievement, and who, at the worst, if he fails, at least he fails while daring greatly, so that his place shall never be with those cold and timid souls who knew neither victory nor defeat."

"Citizenship in a Republic,"

Speech at the Sorbonne, Paris, April 23, 1910

Și traducerea, fiindcă este foarte greu de tradus:

“Nu criticul contează, nici cel care evidențiază cum omul puternic se împiedică sau unde faptele aceluia care a făcut ar fi putut fi mai bune. Creditul îi aparține aceluia care, de fapt, este în arenă, a cărui față este mânjită de praf și sudoare și sânge, care-și dorește cu valoare (măreția), care greșește și aproape că reușește din nou și din nou, pentru că nu este efort fără eșec, dar care cunoaște marile entuziasme, marile devotamente, care se consumă pentru o cauză nobilă; cel care, în cel mai bun caz, cunoaște, într-un final, triumful realizărilor mărețe și care, în cel mai rău caz, dacă eșuează, măcar eșuează dorindu-și lucruri mărețe, așa încât locul acestuia nu va fi niciodată alături de acele suflete reci și timide care nu cunosc nici victoria dar nici înfrângerea.”

“Cetățenia într-o republică”

Discurs la Universitatea Sorbonna, Paris, 23 Aprilie, 1910

Știu și ei de ce. În fine, nu mai știu unde am citit asta.