Mă înduioșez
De fiecare dată când mă plimb cu trenul prin țara noastră, văd câte o fază prin care măreția poporului acestuia încă năpăstuit mă înduioșează și mă înfioară până peste poate.
De exemplu, chiar recent am văzut cinci pomi fructiferi în linie pe coasta unui deal pe care soarele bătea cu dâre luminoase pe sub un nor albastru închis.
Nu pot, câteodată mi-e și greu să circul cu trenul prin țara noastră, pentru că mă înduioșez și mă înfior până peste poate. Așa că mă întreb, în mod legitim cred eu, oare este posibil să-ți fie dor de România, când ești în România?
Ti-e dor de Romania pe care o stiai. De abia dupa o priza de realitate sesizezi diferenta… intre cum o stiai si cum e. Ai mai dat un refresh si de-aia. La fel se intampa si intre persoane.
Crezi? Doar locuiesc în România și sunt ancorat în realitățile ei.
Incercam sa-mi explic, alta explicatie care ar fi?
Habar n-am. =))
Nu inteleg deloc, dar deloc, ce legatura pot avea 5 pomi in linie pe coasta unui deal, cu „măreția poporului acestuia încă năpăstuit” …
Pe Dumnezeu.