Născut la 2 august 1916, în oraşul Huedin, judeţul Cluj, Ştefan Koller fost director al Direcţiei cadre din Direcţia Generală a Penitenciarelor, Coloniilor şi Unităţilor de Muncă (1 iul. 1951 – 1 oct. 1952), locţiitor pentru producţie al directorului general al Direcţiei Lagăre şi Colonii de Muncă (1 oct. 1952 – ian. 1954), comandant al Penitenciarului Aiud/formaţiunea 0622 Aiud (1 ian. 1954 – 1 nov. 1958) şi comandant al Penitenciarului Văcăreşti (1 nov. 1958 – 30 iun. 1967).

Sursa

Cică s-a dus, fi-i-ar țărâna grea, Dumnezeu să-l zvârcolească de-a pururi și să-l chinuie cum și el i-a chinuit pe „dizidenții contrarevoluționari”, cum erau numiși cei ce se opuneau bolșevismului în România.

Printre faptele care i-ar putea aduce un mare pipi pe mormânt:

• Pe timpul mandatului său de la Aiud, au decedat peste 100 de deținuți politici.
• În 1955, pe adresa pușcăriei n-a n-a sosit niciun medicament.
• Deținuții erau supuși la un regim de înfometare severă.
• Deținuții erau lăsați să moară de frig sau din cauza complicațiilor medicale datorate frigului.

Evident, pe Ștefan Koller nimeni nu l-a deranjat după Revoluție, să-l îndese un pic pe mâinile violatorilor din pușcării. Și nici nu i s-a confiscat averea dobândită imoral. Și a murit, bine – mersi, în patul său, ceea ce mi se pare inadmisibil.

Dumnezeu să nu-l odihnească în pace!