Peisaj cu iarbă uscată și niște cornițe…
Din tren, câteodată putem observa niște detalii interesante. Astfel, cum trenul mergea încet spre gara din Teiuș venind dinspre Aiud, undeva pe la marginea orașului era o pajiște cu iarbă înaltă și uscată în care, speriată de tren, o ciută privea spre noi.
În iarba gri, s-ar fi confundat cu o tufă, având aceeași culoare, și poate nici n-aș fi văzut-o dacă n-ar fi avut gâtul gros și elegant și dacă nu și-ar fi ciulit urechile spre noi, la doar vreo treizeci de metri de calea ferată, privind împietrită mișcarea trenului, ne-explicându-și ce fel de vietate este aceea..
Chiar am rămas stupefiat, privindu-i frumusețea neașteptată, văzându-i silueta doar cu puțin mai înaltă decât iarba mare din jur, făcându-mă să zâmbesc și să mă simt norocos. Clar n-aș fi crezut că așa ființe sperioase se pot apropia atât de mult de oraș și de calea ferată.
Dragi cititori, ați avut parte, vreodată, de așa o surprinză neașteptată? Despre ce era vorba?
Ceva nu se potriveste intre titlu si text. Cornitele alea … zici ca e o ciuta, dar femelele cervidelor (caprioare, ciute) nu au coarne.
La mine cea mai nostima intalnire cu o caprioara a fost cam asa :
Dupa o zi de hoinareala pe dealuri, ma intorceam acasa si m-am oprit la Bradet sa ma odihnesc putin. Am ales sa nu stau pe varful dealului Mosic de unde se vedea orasul, ci pe partea opusa acestuia, impartita de un gard de sarma. Ei si cum stateam eu si visam, mi s-a parut ca vad o miscare cu coada ochiului. Ma uit in directia respectiva, nimic. Dupa cateva minute iar mi s-a parut ceva, iar nimic. Ei, a treia oara cand m-am uitat, am dat ochii cu o caprioara, care-si itea capul de dincolo gardul de sarma, profitand de faptul ca pe partea ei erau niste tufisuri. Distanta era de vreo 3 – 4 metri. Fara indoiala voia sa traverseze, si ma studia pentru a prinde momentul cel mai favorabil cand nu eram atent 🙂 Vazand ca am observat-o, a sarit in partea mea de gard, destul de calma, fara sa se grabeasca si s-a pierdut in tufarie 🙂
De fapt, titlul descrie mai de grabă prima senzație vizuală pe care am avut-o, aceea de cornițe…
Am avut parte de caprioare, iepuri, vulpi vazandu-le pe sosea.
Super tare. Pe unde umbli de le vezi? Nu de alta, dar să merg și eu.
Am patit o data prin padure cautam un fel de izvor facut de padurari sa beau apa,,,si mae mi-a fost mirarea stand pe iarba sa ma trezesc cu o caprioara la cativa metri de mine …venise sa se adape….Doamne ce frumoasa mia era mi-era frica sa ma si misc ca sa n-o pierd! Nu am mia vazut pana atunci una salbatica asa de aproape…si ma vazuse dar nu avea treba cu mine!
Cât de tare! Eu n-aș fi putut nici să respir.