Spectacolul naturii

O ușoară adiere primăvăratică însuflețită de o amiază călduță de hibernală târzie, în timp ce rătăceam pentru câteva momente pe încă întunecatele alei ale sufletului, într-o răbufnire neașteptată, ca la un semn, mi-a fost dat să fiu copleșit de spectacolul naturii.

La o adiere blândă, în mod surprinzător, dintr-o dată cerul s-a întunecat și mii de zburătoare negre și lunguiețe au început a plana și a se roti spre pământ, surprinzându-mă într-un mod neașteptat și exploziv, lăsându-mă perplex și complet neîncrezător la ceea ce mi-era dat să văd în fața ochilor.

Inițial, țin să recunosc, nici nu știam ce se întâmplă, căci așa ploaie uscată n-am mai văzut, însă am așteptat ca aceste elice să se apropie de sol, să le pot identifica. Dar, revenind, a fost atât de frumos acest spectacol al naturii, atât de inedit pentru mine și atât de banal pentru restul lumii de acolo…

Am rămas mișcat. Oare cum puteam rămâne indiferent?

4 Comentarii

  1. joita lucian 06 martie 2012 la 12:05 - Raspunde

    Esti un romantic incurabil…un cugetator desavarsit…mare Robin!

  2. Corina M. 06 martie 2012 la 17:06 - Raspunde

    Mmmm! Daca citeam povestea de dimineata, sigur era o zi mai „miscatoare”. Probabil va fi seara mai de spectacol 🙂

    • Robin Molnar 14 martie 2012 la 08:09 - Raspunde

      Nu știu la ce te referi. La 17:05 de-abia ce a răsărit soarele. 😛

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.