Victimele unei mentalități învechite
La cald, despre incidentele sângeroase de la București:
Eu, dacă aș ști că cineva cu drept de port-armă riscă să-și piardă mințile, sun la poliție să-i rog pe aceștia să-l invite pe om la un examen psihologic actualizat.
Rolul poliției este și acela de a preveni. Și nu știu dacă ar fi acționat preventiv într-un asemenea caz, dar cred că majoritatea polițiștilor sunt de bună credință și ar fi acționat în virtutea bunului simț.
Știu că de morți trebuie să vorbim numai de bine, dar victima principală a carnagiului, soția agresorului, este cea care, în primul rând, ar fi putut să se salveze și să o salveze și pe colega ei, apelând la poliție.
Dacă le-ar fi spus polițiștilor că fostul soț o urmărește, că are armă și că se teme, sunt sigur că ar fi luat măsuri. Și nu s-ar fi întâmplat asta. Așa, dumneaei se odihnește în pace. Dar colega ei, cu familie, nu. Pentru că a lăsat oameni dragi în urmă.
Oare sunt insensibil când spun că, în acest caz, mortul este de vină pentru carnagiu? Sigur, nu spun că este de vină pentru cele premergătoare, nu sunt absurd, dar cred că drama asta putea fi limitată.
Așa, cine, ce vină poartă?
L.E. Între timp, au apărut infiormații suplimentare. Se pare că femeia a făcut plângere la poliție. Dar poliștii de la secția 14 nu s-au grăbit să acționeze. Ceea ce mută vina moarlă și mentalitatea învechită de pe umerii femeii pe conștiințele polițiștilor incompetenți.
Deși vinovați moral, polițiștii vor fi demiși. Dar nu vor face nicio zi de pușcărie petnru neglijența criminală de care au dat dovadă. Jegos și dureros, totodată.
Femeia e de vina ca nu a mers la politie sa le spuna ca sotul ei o ameninta cu arma.
Da, ca de obicei, e de vină cel ameninţat, speriat, abuzat. Nu e de vină agresorul, în niciun caz. Sau e de vină şi agresorul, dar vina principală o are tot cel agresat. După ce mai papi nişte lapte şi înveţi să înţelegi măcar un pic cum funcţionează psihicul oamenilor (nu de alta, dar în totalitate n-a înţeles nimeni), te aşteptăm cu noi opinii.
OK, nu femeia este de vină că agresorul este un tâmpit, dar drama putea fi evitată cu un pic de bun simț. Indiferent care ar fi mentalitatea de victimă. Dacă știi că există un risc asupra ta și a celor din jur, ce faci? Că despre asta e vorba.
Ca și Răzvann, și eu cred că în astfel de cazuri trebuie acționat proactiv și preventiv. Greșesc? Greșim?
P.S. Aș vrea să nu uităm că pe acest blog oricine este binevenit, câtă vreme își poate argumenta opiniile și se joacă frumos. Nu-i excludem de la masă pentru că nu suntem de acord cu ei. 😉
Din câte am auzit la ştiri, femeia îl reclamase deja pentru că se temea pentru siguranţa ei.
Da, știrea asta a ajuns mai târziu la public, poate pentru că nimeni de la MAI n-a vrut să se afle.
Si agresorul are partea lui de vina, dar cum spune si Robin, daca mergea la politie din timp, se putea evita accidentul.
Se pare că, până la urmă, a fost.
Eu așa zic.
Stiii ce este paradoxal..am inteles ca el avea deja doua plangeri penale pe teme de violenta si amenintari cu arma de foc…si nu a facut nimeni nimic!…macar ii faceau un test psihologic….sa vada daca mai poate detine arma ceva….dar….!
Da, dar momentan n-am auzit nimic despre polițiștii ăia.
Drama, tragedia, șoc și groază sau cum au titrat diversele ziare, televiziuni nu se putea împiedica decât într-o lume și o societate utopică.
Să nu ne îmbătăm cu apă chioară, cu sau fără drept de a avea armă de foc, cu sau fără examene psihologice … nu este prima faptă de acest gen în care „un individ relativ normal ajunge să-și descarce plumbul din pistol în cineva apropiat lui și în cine se nimerește să se afle acolo”.
Ce îl scoate oarecum din tipare este faptul că la final nu și-a tras ultimul glonț în cap.
Da, este atipic că a supraviețuit.