Lacul subteran descoperit de sonda Galileo (sub crusta de gheață a satelitului Europa ce orbitează în jurul planetei Jupiter, n.r.) are un volum similar Marilor Lacuri din America de Nord, iar cercetătorii spun că mai multe lacuri de acest tip ar putea exista în zonele subţiri ale scoarţei de gheaţă de pe Europa.

Sursa

Lac de gheață sub crusta satelitului Europa

Descoperirea apei în stare lichidă mi se pare senzațională și cred că am putea fi în pragul unei descoperiri epocale, întrucât apa în stare lichidă poate susține viața în aproape orice condiții, deci chiar cred că s-ar putea să găsim viață în acel lac submers.

Dar surpriza cea mai mare cred că va fi faptul că viața de acolo ar fi asemănătoare cu viața de pe Pământ, lucru absolut inedit, cu bacterii și nevertebrate mici precum cele din apele de adâncime.

Apoi, dacă ar exista viață acolo, ceea ce mi se pare destul de probabil, cred că principalele forme de viață ar fi bacteriile. Iar bacteriile au obiceiul de a produce gaz, ceea ce mă face să-mi imaginez existența unor pungi de gaz la suprafața acestor lacuri submerse. Desigur, nu foarte mari ca volum.

Acolo, cred, am putea vedea niște pești ciudați ce respiră prin niște branhii mari și externe gazul eliberat de bacterii în apă, iar regnul vegetal ar fi format din forme de viață ciudate, ca niște ciuperci ce plutesc prin apă, duse de curenții lini de apă generați de presiunea pereților exteriori care se dilată și se contractă în funcție de poziția satelitului pe orbita planetei.

Cred că ar fi interesant de văzut niște căluți de mare complet transparenți și care trăiesc în întuneric. Și-mi imaginez că nu ar fi prea mulți, și că atunci când se găsesc, rămân împreună pentru toată viața lor scurtă și, împerechindu-se, strălucesc albăstrui sau roșu în pătrunzătorul întuneric abisal…

Îmi imaginez că spre fundul lacului, unde și temperaturile sunt mai mari, colonii de bacterii ciudate formează o mâzgă deasă și agitată ce alunecă dintr-o parte în alta a fundului apei, și ele purtate de curenți, așa cum fac și algele în apropierea țărmurilor.

Și cred că ar fi posibil să vedem și mici meduze cu brațe lungi și leneșe și cu mii de cili lungi în vârf, ca un fel de meduze pletoase, nu mai mari decât o nucă și imposibil de fine, carnivore desigur, care mănâncă acei căluți de mare și care, ocazional, se mai ridică la suprafață, fără a vedea cerul, ci doar întunericul de sub gheață și unde, ocazional, pe pereții reci mai lucește câte un miriapod fosforescent…

Sigur, aberez în imaginația mea, dar știrea anului îmi dă aripi să visez și să cred că viața extraterestră nu este musai atât de abstractă pe cât ne-o imaginăm noi. Adică, ce ne face să credem că viața din această parte a universului diferă semnificativ de cea de pe Pământ? Nu ar fi mai logic ca formele de viață din zonele apropiate ale universului să fie asemănătoare pentru a se putea recunoaște și, deci, a se conserva viața?

În fine, sperând că v-am trezit și vouă imaginația de dimineață, cum credeți că ar arăta viața într-un asemenea mediu?