Eram la un magazin şi vânzătoarea avea o cămaşă foarte drăguţă pe ea, care îi scotea formele în evidenţă. Îi spun asta, după ce-mi plătesc cumpărăturile, şi plec. Nici n-am ieşit bine din magazin, însă, că m-a şi pufnit râsul, fiindcă procesam în continuare. Deci, spun o chestie firească şi drăguţă, totodată, iar creierul mi-o ia ăe arîtură cum tot felul de complimente haiosase, de genul:

– Frumoasă cămaşă, domnişoară. Îţi scoate brandul (muşchii) în evidenţă!

– Frumos tractor. Îţi scoate toporul în evidenţă.

Nu, nu se tratează!