O poveste cu niște oase
Eram la o carmangerie foarte, foarte bună și cu produse naturale, proaspete și ieftine dintr-un foarte provincial mono-industrial, deci sărac, oraș din bogatul Ardeal.
Acolo, stând la coadă la jambon afumat, costiță afumată și alte bunătăți de nedescris, un cuplu select pe la vreo cincizeci de ani, genul intelectual, după ce a comandat zece felii de antricot și zece felii de spată sau alt fel de carne de porc, pentru friptură, s-a gândit și la cățeii lor:
– Nu vă supărați, am dori și niște oase de vită. Pentru căței.
Să mor io, mi-a scăpat până acum acest aspect, cum că există câini care mănâncă oase pe care plebeii le bagă în ciorbă. M-am uitat așa la ei, i-am măsurat și mi s-au părut, totuși, normali la cap.
Oare ce spune asta despre mine?
Pai si ce ar trebui sa manance cainii daca nu (si) oase? 🙂
Mai si eu sunt iubitor de animale…dar …ma gandesc la cati copii mor e foame in zilele noastre….stau si ma inteb dc vorba „viata de caine” mai are aplicabilitate!
Depinde de câine, bănuiesc.
dap….!
Bre, nu toți sunt amărășteni de rând 😉
Corect.
WTF?!? Nu ma prind. Care-i problema ca au cerut niste oase? Oricum le arunca ca pe alea nu le ia nimeni. Ce om ai vazut sa manance oase? 😐
Problema nu este că au cerut oase. Ciudățenia este că au cerut oase de vită, mai scumpe, în locul celor de porc. 😉
Asta nu e nimic, eu în fiecare dimineaţă, pe frigul ăla de la 7 dimineaţa, îmi văd vecinii în pijamale dârdîind de frig în timp ce minunile patrupede se uşureaza după care pleacă zgribuliţi în case cu punga cu rahat în mână. Nu reuşesc să pricep cum poţi deveni menajerul unui câine în timp ce ai putea face asta, cu mai multă demnitate, pentru un orfan, de exemplu. Părerea mea!
Din iubire.
A naibii iubire… e drept că în fiecare poveste de iubire există o anumită cantitate de prostie pură (este un ingredient obligatoriu) dar chiar aşa? Eu cred că e vorba doar de satisfacerea unei sau unor fristrări.
Păi e ori iubire, ori căcuță în mijlocul covorului. =))
Ideea cred ca e alta. Ei au luat oasele pentru a le da la caini, iar multi oameni iau oase cu carne pe ele pentru a le baga in ciorba.
Totusi, totul depinde de…. starea lor sociala si culturala, ca sa ii zicem asa.
Da, hai să ne exprimăm elegant.