Era o după-amiază încă fierbinte de început de toamnă în apropierea unui obiectiv turistic de anvergură, iar turiștii străini se perindau care, încotro, spre deliciul lor și al micilor comercianți de prin zonă.

Întrucât era cald, eu pășeam agale pe trotuarul altfel pustiu pe care ocazional pășeau și turiștii veniți să deguste din bunătățile gastronomice și culturale locale. Oricum, eram complet liniștit și lipsit de griji deși îmi era cald, și-mi-era un pic sete, iar gâtul îmi înțepenise cumva în tăcere dar mintea îmi era încă lucidă…

La un moment dat, întrerupt din visare, numai ce m-am trezit contemplând ceea ce străinilor li se părea o curiozitate amuzantă, și anume un câine ce ducea un adidas alb în gură, întrebându-mă:

– Oare ce-mi inspiră mie un câine ce duce un adidas în gură? Dar străinilor?