Reproşul, ca adevăr universal valabil

Am ajuns la concluzia că reproşul, ca atitudine şi mod de exprimare a egoismului, este o atitudine universal valabilă, cel puţin în cazul mamiferelor. După pisica asta isterică şi multe alte exemple, am văzut şi eu o fază ce m-a lăsat mască.

Ieri, când a fost faza cu circul, s-a întâmplat o chestie. Elefantul primea multe, multe mere, de la unii. Elefănţica, însă, nu prea primea, mai ales după ce mâncase plasa omului cu totul. Aşa că, la un moment dat, se retrage, îşi ia avânt şi-l loveşte cu capul în piciorul drept din spate pe mascul, ceva de genul:

– Bă porcule nesătul ce eşti, dar mai lasă-mi şi mie, nehalitule! Nu vezi că am slăbit în ultimul hal, şi am doar 2,8 tone, de mă ia, imediat, vântul?

Am crezut că-l dărâmă pe mascul, cu atâta forţă l-a împins!

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.