Nimic. Însăilez vise nesățioase și furibunde ale amorului crud ce mi-a pătat așternuturile în care trupul ei vlăguit de zbaterea orgasmică își întindea nurii precum o tarabă își expune marfa proaspătă.

Nimic. Tac. Mă întreabă dacă o mai iubesc. Nimic. Mint. Dar nu mint. Nimic. Mă joc. O mai iubesc și, dacă aș fi cu cinci ani mai tânăr, aș iubi-o iar și iar și iar și iar, până mi-aș pierde mințile, până mi-aș pierde gândurile și aș fi doar un trup golit de cotidian și afundat în iubire.

Nimic. Nu plâng vremurile trecute. Iubesc. Trăiesc. Se ridică și merge la duș, unduindu-se ușor sub apa caldă, ca o nimfă ce stă să se transforme în fluture, unduindu-se ca și cum s-ar spăla de păcatul origina ea, Eva, ca și cum s-ar spăla de mine și de iubirea noastră.

Nimic. Nu aștept, nu gândesc, nu mișc, pentru ca rodul iubirii trupești să nu se prelingă din prezervativ. Aștept. Ce aștept? Nimic. Sau, poate, poate aștept să fac un duș și să mă spăl de vremuri ca și cum m-aș curăța de transpirația iubirii ce-n spasme produce sare și hormoni, ca și teama, ca și neliniștea de a fi. Nimic.

E frumoasă și o iubesc. Trăiesc. Gândesc.

Nimic.
__________

O inițiativă frumoasă, preluată de la alții: Arhi, Ovi Sîrb și Ovidiu Eftimie.