Veneam spre casă. No, la o trecere de pieton opresc două mașini, câte una pe sens, și trec deodată cu un domn care, foarte entuziasmat, îmi spune:

– Cred că e ziua mea norocoasă. Până acum n-au mai oprit două mașini ca să trec eu.

Cred că sufeream de grandomanie crasă dacă-i spuneam că a avut noroc că eram eu prin preajmă, că am o karma absolut bestială, demențială de-a dreptul, și de aceea au oprit mașinile, nu pentru el, ci pentru mine, modest mic ce sunt și eu.

Tot legat de karma, unii cred că sunt un dobitoc. Nu-i condamn. Nu vreau să mă vadă așa cum sunt. Așa că o să mă leg în continuare de oamnei și o să-i judec la fel de aspru cum mă judecă și ei pe mine.