Ia să citim presa patriotardă: UE ar putea introduce vize pentru SUA, fiindcă aceasta refuză scoaterea obligativității vizelor pentru România și alte state. Evident, dacă citești așa, noi suntem destul de cocoși.

Dar:

1. UE ar putea introduce vize și pentru extratereștri, dacă asta îi va oferi – și cu siguranță îi va oferi – o mai mare putere de negociere pe plan internațional. Este, dacă vreți, cea mai simplă mișcare expansionist-pacifistă a uniunii: cetățenii noștri vor umbla liberi în lume, fără viză, putând investi capital sau proprietate intelectuală, în timp generând venituri pentru ei și, implicit, pentru uniune. Asta unu la mână.
2. Evident, statele care nu acceptă UE ca un partener egal, permițându-le cetățenilor europeni să se plimbe prin lume nestingherit, vor fi marginalizate sau inoportunate prin introducerea vizelor.
3. Apoi, știrea corectă este: SUA cere viză la aproape 100 de milioane de cetățeni europeni. O parte sunt români, corect, dar majoritatea sunt polonezi. Deci nu suntem așa de cocoși, pare-se.

Desigur, asta ar putea afecta un pic raporturile economice dintre SUA și UE. Dar, dacă obținerea vizei ar fi doar o formalitate enervantă, fiind ușor de obținut, efectul psihologic, deci politic, ar fi major: ăștia ne-au impus o formalitate enervantă!, ar spune americanii care ar trebui să negocieze altfel, pentru că la mijloc este libertatea și confortul cetățenilor săi.

Și mai este o chestiune ce ține de raporturile politice interne din SUA: ar fi pentru prima dată în cincizeci de ani, și mai bine, când americanilor li s-ar cere viză ca să intre în Europa.

După cum vedeți, noi suntem un efect secundar al măsurilor Uniunii, deci nici măcar nu se merită să fim menționați în prima linie. Ceea ce este firesc, pentru că la nivelul general de civilizație al populației, chiar și în plan secundar dacă suntem, tot este o evoluție.

Oricum, pentru noi situația este de genul win-win, cu câștiguri indiferent de rezultat. Dar oare merităm asta? Care ar fi criteriul?