Apropo de atacurile teroriste de la Paris

Nimic nu poate justifica un asemenea act de barbarie organizată. Înainte, apologeții terorismului religios spuneau, precum în cazul revistei franceze Charlie Hebdo (JeSuisCharlie), că teroriștii au fost ofticați de scrierile francezilor și că de aceea s-a recurs la omor.

Practic, astăzi vedem clar că articolele apărute în revista Charlie Hebdo au fost doar un pretext pentru un măcel, nu o cauză reală, iar mecanismul terorii a funcționat perfect: libertatea noastră de exprimare a fost ciobită, în timp ce teroriștii și-au găsit alte ținte.

Mi-este teamă că și astăzi mecanismul terorii va funcționa perfect: niște inumani decerebrați ne întind în față, îmbibată de sânge, tava inumanității și ne invită să fim și noi la fel de proști ca ei. Ceea ce înseamnă că unii localnici s-ar putea să se apuce să atace musulmani pe stradă, în ciuda faptului că și aceștia sunt victime ale teroriștilor, că atacurile n-au avut loc în biserică…

Vom spune și acum că rockerii prezenți la concert erau sataniști și că dumnezeu a acționat cu o mână teroristă? Vom spune că mingea de fotbal era din șoric de porc și că de aceea se cuvine să fi fost măcelărită, pentru că nu corespundea tradițiilor islamice? Sau, despre oamenii măcelăriți la terase, vom spune vreo altă imbecilitate revoltătoare?

Terorismul ucide nejustificat și indiscriminat, fiind o formă de injustiție. De aceea nici nu se practică decât justiția individuală, fiecare răspunzând pentru faptele sale, aspect care astăzi va fi ciobit.

În fine, nu vreau s-o mai lungesc, ideea este că prin fiecare atac terorist, noi nu pierdem doar oameni dragi, ci și un pic din libertatea noastră. Și, dacă nu învățăm cât mai repede să ne iubim între noi, și să ne acceptăm în diversitatea noastră, vom ajunge la fel de proști ca ei.

Evoluția societății umane nu este liniară, iar astăzi am ajuns la un punct de cotitură.

P.S. Aș fi vrut să am puterea să le ofer condoleanțe familiilor. Dar un simplu “Sincere condoleanțe” ar fi prea sec, pentru că nu exprimă nici compasiune, nici revolta pe care o simt, fiind doar o formalitate, o abstracție a unor norme sociale și a unor trăiri comune. Nu, de data asta “Sincere condoleanțe familiilor îndoliate” pur și simplu nu ajunge.

3 Comentarii

  1. claudiu 14 noiembrie 2015 la 13:39 - Raspunde

    Libertatea ne-am predat-o de buna voie dogmelor religioase care ne-au subjugat atat de feroce.

    http://prosicontra.com/fratele-mai-mare-al-islamului-crestinismul/

  2. Ion 17 noiembrie 2015 la 17:05 - Raspunde

    Bine ar fi daca oamenii ar aprecia extrem de mult viata altor oameni si pe cea a lor insasi,bine ar fi daca nu ar mai exista rautate,egoism .

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.