Cred că a greși este omenește și că a pune botul la propaganda care te coafează este și mai omenește.
Cu toate acestea, nu pot – în cazul Greciei – să nu remarc următoarea obscenitate: deși au fost iertați de datorii de o sută de miliarde de euro, bani pe care grecii îi datorau direct băncilor care au creditat guvernul de la Atena, grecii se arată nemulțumiți….
Ei bine, asta mă înfurie! Pentru că niciodată, niciodată țară nu a fost iertată de atâția bani!
În 1990, Polonia a fost iertată de datorii însumând vreo 10 miliarde de dolari. Mai recent, țările din Africa de Nord au fost iertate de datorii însumând vreo douăzeci de miliarde de dolari, și cred că într-un întreg deceniu tuturor țărilor cu probleme le-au fost iertate datorii însumând o sumă cu mult mai mică decât o sută de miliarde de dolari.
Asta mi se pare obscen, că avem atâtea țări cu probleme infinit mai mari, iar grecii vor să ia totul, tot ajutorul pe care întreg sistemul economic mondial îl poate da, de parcă alții n-ar avea dreptul la un mic ajutor financiar internațional.
În Nepal, ne amintim?, a fost un cutremur major în primăvară. De ce o țară din UE ar fi mai vulnerabilă, deci cu nevoi mai prioritare, decât unii de la nicăieri?
Sistemul financiar mondial este capabil să genereze o cantitate fixă, limitată, de iertare a datoriilor. De ce banii să se ducă majoritar înspre Grecia?
În fine, mie mi se pare de-a dreptul obscen ce se întâmplă, că nu le dăm bani nefericiților care mor de foame si de sete pentru că trebuie să-i ajutăm pe greci să evite austeritatea. Și mi se pare obscen excepționalismul grec, pentru care tot săracii lumii plătesc, măcar prin aceea că nu mai rămân bani și pentru a ajuta săracii lumii.
Închei, deci, concluzionând că lupta care se dă azi la Atena este lupta dintre firesc și obscen.