Acum fix o săptămână, Coreea de Nord a atacat o bază militară a Coreei de Sud, întrucât în Zona Demilitarizată de la graniță Coreea de Sud a pornit niște megafoane care spuneau cât de frumoasă este viața în Sud și cât de nașpa este în Nord.

În principiu, Coreea de Sud ar fi avut dreptul să se apere de atacul venit din Nord, ceea ce ar fi dus la escaladarea conflictului și, fără doar și poate, de distrugerea completă a și-așa distrusei Corei de Nord.

Legal și juridic, etic și istoric, Coreea de Sud ar fi avut dreptul să riposteze la atacul nord-coreean.

Doar că Sudul nu este condus de imbecili și au măcar atâta minte-n cap cât să știe că războiul nu rezolvă niciodată nimic. Ar fi murit, desigur, milioane de soldați nord-coreeni, dar coreenii aceia ar fi murit în van, casta conducătoare de la Phenian ar fi fost, ca întotdeauna, bine-mersi.

Războiul este un simptom al societăților conduse de imbecili, deci nu rezolvă, ci doar agravează sau amână problemele, introducând unele mai mari.