Mă pregăteam să mă culc mai devreme. Sunt deosebit de ciufut dacă nu dorm minim șapte ore, preferabil opt, până la checkout mai aveam nouă ore și deja îmi făceam bagajul. Dar știți cum se întâmplă, dacă este să ai noroc de ghinion, bețivul satului se cazează lângă tine și este și rasist, în căutare de imigranți est-Europeni pe care să-i trimită acasă, pentru că s-a strigat Brexit.

Firește, un astfel de personaj nu este chiar un etalon de galanterie, așa că țipa ca la doamna mă-sa acasă și-și trântea bagajele pe hol și ușile înaintea sa și după el, râzând ca un descreierat și țipând că hotelul, plin ochi de muncitori la calea ferată, este îmbâcsit de est-Europeni. Pitoresc, ce mai, mai ales că est-Europence probabil că făceau curățenie în acel hotel la fel de ordinar ca oricare altul, dealtfel.

Ei bine, la ora 5:00 mi-am făcut checkout-ul de la acel hotel. Dar el era în lobby, încă la o băută cu colegii de beție, la fel de gălăgioși și de manierați, în continuare nervos pe noi și pe faptul că Brexit means Brexit, că ne culcăm devreme și ne comportăm cuviincios, făcându-l pe el de rușine.

Ce să zic? Se vedea clar că și angajații hotelului erau stânjeniți de o asemenea calamitate umană și morală. Totuși, sunt fără grijă, Regatul Unit este deosebit de feroce, așa că negreșit omul va primi ceea ce merită, nici nu contează în ce formă, Brexit sau altceva.

Ca idee, un singur angajat al hotelului, dintre cei cu care am reacționat, era de-al lor. Restul? Pe-atât de diverși pe cât e pământul de larg. Și-apoi, mai de grabă reușești să scoți Regatul din lume, decât lumea din Regat, nu știu cum să zic.