Perplex constat că s-au terminat probleme în ţara asta. Criza s-a sfârşit, şomajul dispărut complet, profesorii au salarii decente, eu primesc bursa retoractiv, nu mai există hoţie şi nici ilegalităţi.

Altfel nu îmi explic de ce naiba este atât de important cazul supra-mediatizaz al celor din fotbal care se ţin de mânării. Vă spun sincer că mă otrăveşte, mă intoxică dezbaterea asta infinită despre fotbal. Nu îmi pasă! Nu mă interesează! Mi se fâlfâie de fotbal. Acum 2000 de ani romanii aveau colosseum-ul pentru că nu aveau fotbal, iar cei din arenă erau acolo pentru distracţia publicului. Acum, însă, bag de seamă că este invers. Dar să revin.

Ar curge lapte şi miere la noi dacă s-ar rezolva şi această ultimă problemă naţională: calitatea şi moralitatea fotbalistică. Bleah! Nu ştiu cine decide ce trebuie discutat la TV şi ce nu, dar am câteva propuneri mai de interes general:

• Vreau să ştiu mai multe detalii despre cum miliardarul Popoviciu a schimbat ilegal destinaţia unui teren şi aşa subevaluat. Şi vreau să ştiu şi Băsescu ce rol are. [Bine, aici îmi cam dau seama şi sper să mă înşel.] Vreau să aud cu urechile mele cum magistraţii cer, din nou, să îi tratăm cu respect, în timp ce ei ei  îşi bat joc de noi. Pentru că pun pariu că Popoviciu va fi iertat din cauza unor vicii de procedură.  Pentru că aşa e la noi: nu contează fapta ci felul în care procurorul te acuză de ea. Ce să spun!
• Vreau să ştiu cum este cu jafurile armate din lunile acestea şi cine sunt vinovaţii. Şi vreau să ştiu armele acelea unde au ajuns.
• Vreau să ştiu ce clasă profesională are jurnalismul românesc dacă se discută mai mult despre Becali decât despre un milion de români aflaţi peste Prut. Vreau să ştiu de ce este mai important discursul lui Becali la ieşirea de la tribunal decât discursul lui Băsescu din Parlament.
• Vreau să ştiu cine decide că Mugur Ciuvică este un formator de opinie şi un analist. Şi după ce criterii decide aceasta. Vreau să văd transparenţă în media şi să ne explice dece aceia care ne vorbesc doct despre totfelul de chestiuni sunt în măsură să ne vorbească. Pentru că eu simt că ei sunt de pe altă planetă. Sau dintr-o altă lume, o altă dimensiune, una paralelă cu cea resimţită de un om de pe stradă.

Încep deja să devin alergic la ceea se discută pe la TV pentru că mi-e greu să accept opiniile unora care au un IQ mult mai mic decât mine. Mi-e imposibil să le dau dreptate unora care nu au logică. De bunul simţ nici nu mai are rost să pomenesc.