Am citit câte opinii neaoșe despre plecarea producătorului de bere Ursus de la Cluj la București. Evident, nu o să discut detaliile financiare ale afacerii, dar o să comentez câteva faze. Sau, mai de grabă, o să critic pentru că, noh, îmi permit să fiu viteaz.

În primul rând, Ursus a fost mereu considerată o bere a Ardealului. În principiu, pentru că toată lumea știe că se făcea la Cluj încă de pe vremea Imperiului Austro – Ungar. Iar ardelenii, după cum scrie și în titlu, sunt cei mai anglo – saxoni dintre români, în principiu datorită influențelor culturale ale sașilor și secuilor aduși în provincie de imperiu.

Nu este greu să vedem, așadar, impactul cultural al minorităților asupra majorității. Mi ales în ceea ce privește băutura. Dacă la tărie avem pălinca ungurească, la bere suntem mai de grabă germanici. Mă rog, eram. Până când managementul celor de la Ursus a decis că ei vor să fie ceva mai balcanici. Și au schimbat berea. Lucru care le-a fost mai de grabă fatal.

Mă rog, ar mai fi avut o șansă dacă s-ar fi ținut în continuare ca lumea de berea neagră. Ar fi putut să fie regina neîncoronată a berii din România. Dar nu s-a făcut marketing la ea, nu se găsea decât foarte rar deși, vă jur, e mai bună ca Silva neagră. Dar, repet, nu se găsea.

Berea blondă Ursus este banală, nu e nici rea, nici bună, e între. Numai că marketingul a fost un pic defectuos. E OK să asociezi berea cu fotbalul, dar nu e OK să ai un brand pe care să-l lași la uscat, la soare. Numai că pentru a vinde un brand îți trebuiesc oameni talentați, lucru nu tocmai la îndemână.

În principiu, Ursus se mută de la Cluj la București pentru că berea lor este banală și nu mai poate satisface niște gusturi mai anglo – saxone.