Aseară, târziu după miezul nopții, mi-am făcut timp să mă uit și eu la filmul "Nuntă mută" și, trebuie să admit, am sentimente contradictorii vizavi de acesta. De exemplu, începutul este banal, cam fără nicio culoare. Și totuși, ceva intrigă începe să pută și să pută chiar bine după primele cinci minute…

Fără a povesti acțiunea filmului în sine, faza de la masă în care socrul mare se gaza, deși sună tâmpit în afara contextului, m-a făcut să mă prăpădesc pe mine de râs și aseară am depășit recordul de râs la o singură fază de film, cu aproape două minute în care n-am mai putut să respir, râzând atât de tare și de isteric la o fază atât de genială încât nu pot decât să recomand călduros acest film.

Despre final prefer să nu comentez. Pe vremea aceea se întâmplau multe lucruri absurde și, oricum, filmul este oarecum rotund, în deschidere vorbindu-se despre fenomene paranormale ("toată lumea votează cu liberalii și ies comuniștii") sau neobișnuite, finalul vorbind, de fapt, despre unul.

Acțiunea se petrece în România anului 1953.