Armata Română a Eliberat Budapesta

Astăzi se împlinesc 95 de ani de când, la cererea guvernului maghiar, armata română a eliberat Budapesta de sub ocupația bolșevicilor conduși de Bela Kun.

Noi, la istorie, am învățat că – după Primul Război Mondial – trupele maghiare ne-au atacat la graniță, așa că ne-am dus peste ei și i-am căsăpit, punând steagul României pe clădirea parlamentului maghiar.

Istoria, însă, este alta. După Primul Război Mondial, în Ungaria au avut loc niște grave turbulențe politice ce au culminat cu un război civil, una dintre părți fiind finanțată și înarmată de bolșevicii din Rusia (o parte din elitele militare maghiare au fraternizat cu ăștia). Cealaltă parte era formată din elita politică și socială maghiară, care se opunea bolșevizării Ungariei.

Motivul intervenției militare românești a fost atât cererea făcută de partea legitimă a Ungariei, concomitent cu niște operațiuni militare bolșevice ce au avut ca efect masacrarea a mii de locuitori români și maghiari în nordul Transilvaniei, căci bolșevicii ăștia erau tare încrezători că pot face ce vor ei, după ce au omorât mii de civili.

Ei, în condițiile în care Bela Kun și acoliții săi au ucis mii de oameni și amenințau să ucidă și mai mulți, elitele de la Budapesta i-au cerut ajutorul României și Poloniei, state care – în timpul războiului proaspăt încheiat – i-au fost inamici Ungariei. Înțelegeți cât de gravă era situația? Ungaria a apelat la inamici pentru ajutor.

Desigur, bolșevicii ăia n-au avut nici structurile militare, nici cele organizatorice necesare pentru a-i face față unei armate regulate (chiar sleite, precum armata română), cu atât mai mult cu cât liniile de aprovizionare erau tăiate prin Polonia.

Bun. Unii pun problema că Ungaria ar trebui să ne fie recunoscătoare. Sunt doar parțial de acord. Pe de-o parte, am fost verticali că i-am ajutat. Pe de altă parte, ne-am salvat și nouă pielea. Că Rusia intenționat a vânat Budapesta, ca să taie și Bucureștiul  de pe rutele spre Viena.

Ca atare, oricum am privi lucrurile, trebuie să spunem adevărul istoric: nu ungurii ne-au atacat la graniță, România nu a acționat singură și – în general – animozitățile dintre România și Ungaria, după acest episod, au fost generate doar de clasa politică sau de lideri militari descreierați (știați că și Armata Română a ucis civili în Transilvania? Exact ca-n 1989!).

În fine, nu este cazul să ne batem cu cărămida-n piept pentru că am făcut ceea ce trebuie.

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.