Avortul terapeutic – la revedere?
OK, nu sunt femeie, dar cred că am dreptul la o opinie pe treaba asta, în calitate de potenţial soţ şi tătic. Şi mie mi se pare o tâmpenie, sincer. Avortul terapeutic are ca scop salvarea vieţii femeii. Pentru că dacă ea moare, Doamne fereşte (aş face crimă de om) nici pruncul nu prea are şanse. Şi, să crească fără mamă nu mi se pare chiar OK, pentru că mama este formatoare de emoţii frumoase. Plus că ne-am chinui amândoi.
Deci nu, domnule Ponta, căci dânsul este cu propunerea stupidă făcută mai pe după tufiş, nu accept una ca asta. Şi nu mă puteţi obliga să o accept. Dacă Dvs. consideraţi că aveţi o justificare vă invit politicos să o păstraţi pentru Dvs., în viaţa de cuplu. În viaţa mea de cuplu nu vă primesc.
Ruşine mă! Bag de seamă că aţi început să ne furaţi din drepturi, ceea ce mă revoltă. Ce vă doare pe voi capul cum este cu conştiinţa şi decizia justificată a altora? Chiar altă treabă nu mai aveţi? Că e cam criză…
Huo [a se citi o flegmă între ochi].
Doamnelor şi domnişoarelor, voi ce părere aveţi? Iar voi, domnilor?




Eu nu sunt de acord deloc cu avortul. Dar in cazul
avortului terapeutic(cind sarcina este intrerupta deliberat pentru motive medicale, materne sau fetale) sunt total de acord. Pot aparea probleme si dupa 24 de saptamani si decat sa patesc si eu alte minunatii prefer avortul terapeutic. Copii se mai pot face.
😉 Tu parcă vrei gemeni… 😉