Am văzut și la știri că s-a scumpit kilogramul de cartofi, am văzut și la Zoso și mi-am adus aminte că vroiam să scriu despre asta, fiindcă având teren la Hațeg și noi cultivam cartofi.

În primul rând, cartofii sunt foarte prolifici și se cultivă ușor. În primul rând pentru că se cultivă mănunchiuri (cuiburi) și se recoltează ușor. Și cam din cel mult cinci metri pătrați poți scoate un sac de cartofi, dacă au fost îngrijiți.

Cum să spun? Mie îmi plac cartofii la maxim, sunt în limbă după ei, dar să nu divaghez ci să vin cu un exemplu: într-un an, când am putut avea grijă de ei cum trebuie, am scos 52 de saci de cartofi de pe o suprafață de teren cam de 300 de metri pătrați.

Cu alte cuvine, la solul pe care îl avem în România, s-ar putea acoperi întregul necesar de consum și, mai mult, s-ar putea exporta pentru încă vreo cincizeci de milioane de oameni.

Numai că, no, cartofii îți cer să mergi o zi la două săptămâni și să stârpești din buruieni, mai trebuie să mergi să îi uzi cu găleata sau cu furtunul, dacă nu plouă, trebuie să-i îngrijești și să-i întreții.

Și-mi pare rău s-o zic, dar unora li se pare prea mult de muncă. Poate pentru că au uitat ce înseamnă să muncești în fiecare zi, de dimineața până seara.

În fine, cartoful nu are cum să fie un produs de lux, în principiu pentru că se obțin producții mari la hectar. Dar între speculă, lene, rea voință și profitul suplimentar la kilogram pentru cartofii de import (din țări unde se obțin și trei producții pe an), tot cetățeanul de rând și-o va fura.