Ce aş schimba în oraşul meu

“Pentru concursul IasiPLUS si VisUrat

Eu nu vreau să schimb nu ştiu câte, nu. Eu vreu să schimb o singură chestie care le va antrena pe toate. I’m after the root of all evil.

Eu aş schimba proasta creştere cu bunul simţ, pentru că, invariabil, o comunitate de porci se numeşte cocină.

 

Proasta creştere este o boală grea de care toţi suferim dar puţini ne tratăm. Am să exemplific.

 

Proasta creştere este acea atitudine care se reflectă în toate aspectele vieţii. O poţi vedea la bancă, la magazin, pe stradă, în cluburi, la şcolală şi, de ce nu (?) chiar şi în familie. Atunci când suntem la bancă iar eu sunt la ghişeu, proasta creştere te îminge cu o forţă colosală să treci de linia pe care scrie:” Vă rugăm păstraţi limita de discreţie.” şi să te bagi ca momârlanu’ în sufleul meu. Vara asta sunt plecat în UK, dar pe când mă întorc plănuiesc să îmi fac un tricou pe care să scrie:” Vă rugăm păstraţi limita de discreţie.”, şi să-l port atunci când merg la bancă. Ar merge chiar şi o campanie pe această temă.

 

Proasta creştere te împinge să rupi frunze sau/şi flori pe unde mergi şi să le arunci în urma ta, că deh, ţi-e creierul atât de gol, încât trebuie să laşi urme pentru a şti drumul înapoi, ca-ntr-o poveste pe care sigur n-ai citit-o.

 

Proasta creştere te forţează să parchezi ca boul/ vita/ scroafa/ măgarul fără să-ţi pese că mai sunt şi alţii care au nevoie să-şi lase maşina undeva.

 

Proasta creştere te obligă să arunci resturile exact în locul în care te aflii sau să arunci gunoiul lângă pubelă pentru că, nu-i aşa (?), trebuie să vedem cu toţii că recent ai măncat pateu, că ai rămas fără hârtie igienică, că iarăşi ţi-ai luat un parfum chinezesc de la 38.000 şi că ţi s-a stricat noua casetă cu Florin Salamul de Aur. Trebuie să ne demonstrezi tuturor că tu eşti cel mai tare şi cel mai adevărat.

 

Şi da, când ieşi la plimbare este absolut OK să o faci cu stil. Să “urle” muzica ta jegoasă în jurul tău şi al tovarăşilor tăi cocalari. Şi e trendy să nu mergi pe trotuar. Fiind tare ca oţelul, tu ai voie să mergi pe stradă şi să traversezi pe unde te taie capul. Dar nu, când eşti într-un mijloc de transport în comun, nu este OK să cedezi locul tău unei persoane mai în vârstă sau unei femei însărcinate. E fiecare pentru el. Să se descurce. Şi-apoi, ce vor spune prietenii tăi? Iar în parc ai grijă să stai cu picioarele pe bancă şi cu căcătoarea pe spătar, ca să ne arăţi noua ta pereche de adidaşi adevărăcioşi marca Mike sau Adibas. Ce ştim noi ţăranii? Şi tot în parc ai grijă să îi înveţi pe toţi copacii ce inseamnă lupte şi lovituri. La fel, nu ierta niciun coş de gunoi. Ce caută ele acolo? Şi nu uita să rupi nişte flori să-i duci şi la bagaboanta ta tovarăşă. E autoservire frate, ia-ţi ce-ţi trebuie.

 

Şi să ştii că tuturor ne plac cântecele tale de jale şi omor (sau iubire şi viol, după caz) în special miercurea dimineaţa aşa, pe la 4 şi jumătate.

 

Şi mai îmi place la tine că ţi-ai tras câine, pe care-l ţii fix la intrarea în scara blocului şi care, ca un făcut, e la fel de sociopat ca şi tine. Pentru a-l dresa bine, atunci când ne ratează pe vreunul, ai grijă să nu-i dai de mâncare, nu de alta, dar nu e OK să creşti un luzăr.

 

Pentru a avea un succes garantat este musai să fumezi în prezenţa copiilor sau a persoanelor bolnave. Toţi avem vicii. De ce să nu le exercităm?

 

Când mergi în club, pentru a atrage atenţia supra ta, este necesar să faci niţel scandal şi să “dansezi” ca o antilopă turbată de boala vacii nebune într-un stadiu terminal şi ai grijă să împarţi cu dărnicie pumni şi picioare celorlalţi participanţi la chindie că deh, aşa e dansul.

 

Niciodată, sub niciun pretext, să nu te speli, iar dacă o faci ai grijă să nu schimbi apa. Fii ecologist.

 

Când vorbeşti la telefon ai grijă să ne informezi şi pe noi, necunoscuţii, în legătură cu faptul că a fătat vaca lu’ văru’ Mitică. Este de-a dreptul pasional pentru noi să aflăm ultimele noutăţi legate de tine şi de familia ta.

 

Oh, da, eşti de-a dreptul pasional pentru noi, şi un exemplu de urmat. Marş mă!

 

În final vreau să spun că un om cu bun simţ este un om. Cel fără este doar o copie ştearsă, incompletă şi inutilă a celui ce are.

Dacă oamenii ar avea mai mult bun simţ atunci şi-ar alege un primar de bun simţ care să cheltuie bugetul local cu responsabilitate şi bun simţ prin colaborări cu firme serioase şi de bun simţ şi treaba ar merge bine pentru că şi guvernul va fi unul de bun simţ şi nu va pune beţe-n roate. Dacă…

2 Comentarii

  1. RIP 05 mai 2008 la 21:36 - Raspunde

    bine zis ❗ :cheer:

Lasa un raspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vreau să fiu părtaș la faptă. Poți, de asemenea, să fii părtaș și fără martori.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.